 |
| Aurel Stancu, omul care l-a ajutat pe Lişinschi. Să se ducă la vale! |
Andrei Lişinschi a obţinut un scor de 23%, la alegerile din 2004. El s-a situat, astfel, la doar trei procente în spatele lui Eugen Durbacă, care a intrat în finală cu Dumitru Nicolae, finală pe care a pierdut-o. În loc să exploateze acest procent, să-l ude la rădăcină, să-l crească, Andrei Lişinschi a acţionat de parcă a vrut să-şi dea foc la valiză în mod intenţionat.
1. Şi-a ascuns trecutul. Consider că Andrei Lişinschi, dacă tot se gîndea să candideze încă o dată la demnitatea de Primar al Galaţiului, trebuia să iasă, încă din 2005, să-şi prezinte trecutul, să-l facă public. Trebuia să plătească articole care să apară în VL, în Monitorul, la ProTV, la Dracu-Lacu, în care să explice oamenilor (viitorilor alegători) ce şi cum. Că a fost condamnat pentru că a făcut speculă, ca a furat nu ştiu ce, să se căiască şi să spună că aşa au fost vremurile. Trei ani mai tîrziu, în 2008 adică, propaganda pesedistă, condusă de tîrtanul Gheorghe Saghian şi de trădătorul Dan Nica, nu ar mai avut succes cu titluri propagandistice, de genul: “Vine interlopul la primărie”, “Nevestele vă vor fi violate pe stradă”, “Marian Ivan a fost finul lui Lişinschi”. Iar acestea sînt doar cîteva dintre intoxicările care au prins bine de tot la electorat.
2. Echipă de 2 lei vechi. Ştiţi cu cine a crezut Lişinschi că va ajunge primar? Evident că ştiţi, căci am mai scris aici, pe antidotul.ro. Cu Aurel Stancu, cu fata lui Aurel Stancu, cu profesorul de limbi aplicate în locurile ascunse de slip, pe nume Theodor Parapiru, cu George Neamu, cu Ludmila Păun şi cu rătăcitul de fra-su, Cosmin Păun. Aceşti inşi l-au mîncat la greu de bani pe Lişinschi, şi, în final, i-au arătat rezultatul: CIUCIU! Păi, ce staff e ăsta, mă, care îţi prezintă drept slogan electoral o poezie de clasa a doua: “Are soluţii şi idei, primarul meu va fi Andrei”. Ce penibil! În 2004, Lişinschi îi îndemna pe alegători să-l voteze, folosind un mesaj la fel de jenant, citez din memorie: “În cabina de vot eşti doar tu şi Sf. Apostol Andrei”.
3. Turul doi. Nu am văzut nici o mişcare spectaculoasă din partea lui Andrei Lişinschi în intervalul de două săptămîni dintre cele două tururi de scrutin. Nici o zvîcnire, nici o replică, nimic, băi! Să nu uităm, în 2000, Traian Băsescu a obţinut 17%, în primul tur, pentru Primăria Capitalei, iar dr. Sorin Oprescu avea 43%. În numai două săptămîni, Băsescu a recuperat la greu şi l-a bătut pe Oprescu cu 52 la 48. Lişinschi a avut mai mult decît Băsescu. A avut 26%. Dar nu a ştiut cum să administreze aceste procente. Pesediştii au speculat imediat moartea lui Marian Ivan, care, e adevărat, a fost cununat de Andrei Lişinschi, deci îi era fin. Ceea ce mulţi nu ştiu, însă, este că Lişinschi l-a cununat pe Ivan în 1988, cînd Marian Ivan era un puţoi, care nici nu spera să-i care vreodată în cîrcă rucsacul lui Vasile Frosa. Ivan a divorţat peste trei ani (1991), dar Lişinschi a rămas, normal, cu numele de naş şi în ziua de azi, chit că finul Ivan i-a tras o ţeapă de 500.000 de euro, anul trecut. Pesediştii l-au desfiinţat, însă, pe Andrei Lişinschi pe acest subiect, în timp ce staff-ul condus de A. Stancu nu a avut nici o replică.
Din informaţiile pe care le am, Lişinschi ar fi cheltuit aproximativ 15 miliarde de lei în campania electorală. Asta înseamnă cam patru milioane de euro. Nici o pagubă, din punctul meu de vedere. Păcat, însă, că s-au cheltuit atîţia bani aiurea, ca să suportăm încă patru ani un moşneag care, din păcate, gîndeşte la timpul foarte trecut!
