În anul I la jurnalism li se spune studenților exemplul ăla celebru cu omul și cîinele. Cică faptul că un cîine mușcă un om nu prea ar fi o știre de soi, pe cînd dacă un om mușcă un cîine, ei bine, asta e cu totul altă poveste.
Păstrînd analogia, aș zice că nu văd nicio problemă în faptul că Nicolae Bacalbașa iubește cîinii. Dimpotrivă, asta parcă-l mai umanizează cumva. O mică problemă ar fi că îi iubește (n.a. atît de mult încît nici măcar nu le cere șpagă) mai mult decît pe pacienții din Spitalul în care anesteziază tot ce mișcă și nu are obiceiul să latre. La cum face ham-ham pe la televizor, aș fi tentat să cred că Bacalbașa a ales să candideze pentru Consiliul Județului mișcat de faptul că în județ sînt o grămadă de cîini care trebuie să mănînce și gura lor o bucată de mămăliguță.
Am văzut că se poartă zilele astea ca presa să-i informeze pe cetățeni despre cei care au de gînd să candideze pe la Primăria Galați sau Consiliul Județean. Li se prezintă CV-ul, ca să zic așa, să priceapă prostimea cine e și ce vrea ei de la ștampila noastră. Li se zugrăvește portretul politruc, respectîndu-se cu strictețe paletarul politic. În fine, multe cuvinte care spun nimic.
Eu nu i-am cerut CV-ul lui Bacalbașa și nici nu prea am de gînd s-o fac. Nici nu am pretenția că îi fac o caracterizare obiectivă. Numai că atunci cînd îl văd pe Bacalbașa cum se bălăcărește pe la OTV sau se holbează la blondele lui Dan Negru, îmi cam imaginez ce fel de om, candidat și, eventual, președinte de CJ poate fi. Ca s-o spun în puține cuvinte, cred că în esența sa Bacalbașa nu e decît un mare cerșetor, care, ca să nu se prindă lumea că toată viața a tras mîța de coadă, s-a înconjurat de cei care nu pot să-i spună ce mare javră este.
Începe cerșeala electorală. Azi vă prezentăm ”Cirque du canin”
-->