Mi-a scris Crin Antonescu. Mie şi tuturor pensionarilor care cască gura în faţa scării în speranţa că o să vină Harap Alb să le dea pensie de două ori pe lună. E drept că plicul n-a venit prin poştă (n.a. plicul era alb, fără nicio adresă), ci a fost plasat cu abilitate de-o săgeată liberală care a înşelat vigilenţa interfonului păcălind o babă că-i de la Metro.
Scrisoarea e un fel de eseu slăbuţ despre politica românească din ultimii 20 de ani. Altfel spus, liberalul Crin ne explică în cuvinte multe şi atent alese, ceea ce noi vedem în fiecare zi la televizor, în imagini viu colorate.
În primele două rînduri Crin Antonescu îmi/ne explică de la ce s-a luat. Adică care e problema lui de s-a apucat să scrie la tot cartierul.
“Cuvintele de mai jos vin din hotărîrea de a vă transmite fiecăruia un lucru: vă înţeleg şi ştiu ce simte şi ce vede fiecare român în aceste timpuri.” Cam patetic cu nuanţe exhaustive, dar merge.
Nu am putut să nu observ atitudinea de spectator fără bilet pe care o are Crin Antonescu. El nu condamnă, ci constată. Asta pentru că ne înţelege, nu? Nu e revoltat, ci cerebral. Deoarece ştie ce simţim şi ce vedem. Nici măcar nu promite. Dar nici nu ne cere să-l votăm, decît aluziv, în subsidiar sau mai bine zis în subtext, cum ar zice o prietenă de-a mea.
Crin Antonescu e un fel de călugăr al politicii româneşti. Deşi e băgat de ceva ani în cloaca pulitică, liberalul Crin nu s-a remarcat cu nimic. Nu tu un scandal. Nu tu un şmen, ceva. N-a furat şi el ca băieţii, dar nici nu s-a remarcat cu ceva anume. Molatec, a stat cuminte, cu mîinile la spate, în băncile din ultimele rînduri ale partidului rugîndu-se să ajungă şi el printre patricieni, sau chiar preşedinte de partid.
Aşa cum începusem să vă spun, după primele două rînduri urmează două paragrafe în care Antonescu ne explică faptul că, vorba lui Hegel, noaptea toate vacile sînt negre. Dar finalul alungă toată plictiseala. “Sunt singurul care nu are legătură nici cu Flota, nici cu mătuşa Tamara, nici cu Eterna şi fascinanta Românie. Un preşedinte al tuturor românilor, cinstit, responsabil, vertical şi echilibrat. Pentru greşelile clasei politice din ultimii 20 de ani, eu îmi cer iertare. Pentru responsabilitate, demnitate şi cinste la Preşidenţia României, eu vă cer un singur lucru: să mergeţi la vot.” Ok. Crin e priceput la cuvinte, nu zic nu. Problema e că electoratul român e la fel de prost ca o fată mare. Şi parcă văd că în timp ce Crin îi face capul mare spunîndu-i poezele, vine Băsescu sau Geoană şi-o… ia de nevastă.
