 |
| Avocatu’ şi notaru’ îţi goleşte buzunaru’ |
Tomiţă Crăciun este tipul clasic de tovarăş comunist, care a răzbit, care s-a adaptat, care a prosperat în aşa-zisul sistem capitalist, implementat în România, începînd cu 1990. A ţinut capul plecat tot timpul, a ascultat ordinele, nu a comentat în formaţie, nu s-a opus, nu a avut idei, nu a criticat, ci doar a respirat şi a aşteptat să treacă vremea. Astfel de indivizi au făcut carieră pe timpul lui Ceauşescu, au dobîndit o poziţie socială solidă şi au ajuns să fie respectaţi întru incompetenţa lor. Fostul prim procuror al Parchetului de pe lîngă Curtea de Apel Galaţi (care cuprinde toate parchetele de pe raza judeţelor Galaţi, Brăila şi Vrancea), Tomiţă Crăciun, este dovada vie că modelul de carieră descris mai sus poate fi urmat cu succes şi în anii 2000.
În anul 2000, Tomiţă Crăciun era avansat în fruntea PCA Galaţi, de PSD, care tocmai preluase Puterea, drept recompensă că a dovedit că este o slugă credincioasă, un excelent executant al ordinelor de partid şi de stat. Timp de şase ani a batjocorit Crăciun funcţia de prim procuror, ajungînd pînă într-acolo încît să le ia din mînă (la propriu) dosarele “dificile” pe care unii procurori tineri, în inconştienţa lor, se apucaseră să le instrumenteze profesionist, nepărtinitor, în litera legii. Spaţiul nu îmi permite acum să intru adînc în acest subiect extreeeem de interesant. Aşa se face că pînă în 2006, procurorii nu au reuşit să trimită în instanţă nici măcar un dosar greu. Doar găinării de doi bani. La un moment dat (în toamna lui 2003) a fost un caz cu ex-şeful Ligii Studenţilor, Dinu Gîndu, acuzat de viol în campus, dar dosarul a primit NUP aproape instantaneu.
Atunci cînd legea i-a obligat pe magistraţi să declare pe propria răspundere dacă au colaborat sau nu cu fosta Securitate, Tomiţă Crăciun s-a cerut afară din sistem. S-a pensionat cu cinci ani înainte de termen şi s-a dus să eşueze în avocatură. A intrat imediat în Barou, fără examen, căci, sanchi, avea vechimea necesară în magistratură, başca îl recomanda CV-ul impresionant.
 |
| Ce frumos cresc vilele făcute dintr-o biată leafă de procuror |
Nimeni nu l-a văzut pledînd, însă, în instanţă pe avocatul Tomiţă Crăciun. Probabil că el rezolvă dosarele clienţilor din spatele cortinei, acolo unde se iau deciziile cîştigătoare. Fiul lui nea Tomiţă a cîştigat şi el la tombola organizată de tăticu o maşină de făcut bani. Căci ce altceva înseamnă să fii notar în ziua de azi? Eu ştiu că mai uşor ajungi pe moţul Everest decît notar (aduceţi-vă aminte cît s-a chinuit fata cea mare a lu’ Băsescu să intre in branşă), dar probabil că această regulă nu este valabilă atunci cînd tac-tu se numeşte Tomiţă Crăciun. Cei doi, tată şi fiu, împart acelaşi spaţiu (foto sus) şi cred că la fel procedează şi cu lovelele.
De reunit se reunesc ei, staţi fără grijă, îndeobşte în uichenduri, la vila de pe str. Arcaşilor (foto jos) , care a fost dată la gata în 2005, cînd Tomiţă Crăciun încă era prim procuror al PCA Galaţi.
Iată cum, dintr-un salariu de bugetar, un biet tovarăş care şi-a turnat colegii la Securitate a ajuns să învingă sistemul democratic şi să-l subjuge în interes personal. Nimeni nu l-a întrebat vreodată pe Tomiţă Crăciun din ce bani şi-a crescut această vilă, cum l-a făcut pe fecior-su notar la apelul bocancilor şi, asta deja nu mai contează, cum a reuşit să îngroape atîtea dosare de vii!
