Nu am muncit niciodată la stat, aşa că nu ştiu cum este. Dar pot bănui. Cred că la stat timpul trece mult mai repede, iar leafa, deşi lunară, te vizitează mult mai des. Mai mult, cred că nimeni nu o să facă vreodată hemoroizi de-atîta stat la stat. În concluzie, statul încurajează statul, îndeosebi statul degeaba, chestiune care, deşi o ştim de ani de zile, continuă să ne surprindă aproape zilnic.
D-ra Emanuela Turcu a muncit o perioadă în mediul privat (Radio Galaţi, Monitorul). În 2005 şi-a zis că a venit vremea să se mai şi odihnească, astfel că şi-a găsit de lucru la Prefectura Galaţi, pe post de consilier personal al prefectului Mihai Capră. Cum Capră a fost demisionat din funcţie în 19 mai 2008, Ema Turcu a trebuit să-şi caute de treabă în altă parte. După ce a epuizat toate concediile de odihnă şi medicale, ea s-a refugiat o perioadă la TV Galaţi. Finalul lui 2008 a prins-o bine pe Ema Turcu, ea lipindu-se de postul de purtător de cuvînt al Administraţiei Fluviale a Dunării de Jos (AFDJ). Începutul lui 2009 a prins-o însă şi mai bine, explicînd pentru antidotul.ro cum a aterizat pe milioanele de la AFDJ.
Grosu: Cum ai ajuns la AFDJ? Pe filiera liberală sau pe cea democrat-liberală?
Ema: Habar nu am şi nici nu mă interesează. Eu am fost solicitată să vin ca purtător de cuvînt aici şi nu fac nici un secret din a spune că directorul (fostul director – n.a.) Ionel Malenda mi-a propus acest post.
Grosu: A existat postul de purtător de cuvînt al AFDJ înainte să vii tu?
Ema: Nu, din cîte ştiu eu.
Grosu: Înseamnă că postul a fost înfiinţat special pentru tine.
Ema: Ha-ha… Nu uita că AFDJ este o instituţie importantă, iar înfiinţarea postului de purtător de cuvînt era mai mult decît necesară…Eu ocup această funcţie din 15 decembrie 2008 şi vreau să îţi spun că îmi place ceea ce fac.
Grosu: Acum, la AFDJ, se schimbă directorii. Malenda a picat, parcă văd că te dau şi pe tine afară, aşa cum ai păţit la Prefectură.
Ema: Exclus, căci eu aici am contract de muncă pe perioadă nedeterminată. În plus, munca mea nu depinde de persoana care va ocupa funcţia de director. Ştiu exact ce am de făcut, indiferent cine va fi director.
Grosu: Mi-e şi teamă să mă gîndesc ce salariu ai, căci sigur mă apucă dracii.
Ema: Ai să rămîi surprins, dar nu am un salariu mare.
Grosu: Cum, mă, dacă directorii AFDJ au 140 de milioane de lei net, purtătorul de cuvînt cre’ că are pe puţin 35 de milioane.
Ema: Greşit. Atît aveam cînd eram consilier la prefectură. Acum, la AFDJ, am mai puţin. Nu mă plîng, ci doar spun că leafa nu este atît de mare pe cît îţi imaginezi tu sau alţii.
Grosu: Te-ai obişnuit să munceşti la stat, tu care ai băgat ceva talpă în mediul privat. E bine la stat, nu?
Ema: E de muncă, să ştii. E adevărat că am muncit multă vreme la privat, în mass media, dar să ştii că primul meu loc de muncă a fost la stat. În 1991 m-am angajat în învăţămînt, aşa că nu acum am descoperit cum e să fii bugetar.
Grosu: Aşadar ai un contract beton la AFDJ, de unde poţi să ieşi la pensie.
Ema: Da, aş putea să ies la pensie de la AFDJ…Glumesc, desigur. Oricum nu îmi stă în fire să înţepenesc într-un loc, să mă plafonez. Dar, cum ziceam, îmi place cum decurg lucrurile la AFDJ şi vreau să-mi fac treaba bine atît timp cît voi fi aici. Cît priveşte pensia, mai am mulţi ani de parcurs pînă atunci…
