Cel mai grav accident nuclear european din urmă cu 36 de ani a fost tratat cu mult habarnism de autoritățile comuniste, ce nu știau nici măcar la o săptămână de la incident ce au de făcut. Un document desecretizat și prezentat de Arhivele Naționale arată că se cunoștea în ce zone din România nivelul radiațiilor era periculos pentru populație, dar nu s-a făcut nimic în primele zile.
Pe 26 aprilie 1986, reactorul centralei nucleare de la Cernobîl (de lângă Kiev) sărea în aer, făcând europenilor „cadou” un nor radioactiv ce s-a plimbat la început prin câteva state membre ale URSS (Ucraina, Belarus, Lituania, Letonia, Estonia, estul Rusiei) apoi prin Finlanda, Suedia, Norvegia și nordul Poloniei.
Din data de 30 aprilie, curenții de aerul i-au schimbat direcția spre România, motiv ca pe 1 mai 1986, la cinci zile de la dezastru, să fie convocată ședința Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central (CC) al Partidului Comunist Român. Rezultatele prezentate erau înfiorătoare: în mai multe zone din țară cantitatea de radiații depășea nivelul admis.
În Galați, de exemplu, se înregistrau 1.300 PicoCurie/ mc față de 1.000 PicoCurie/ mc, nivelul maxim de alarmare. „O valoare destul de mare”, recunoaște în timpul ședinței din 1 mai Ion Ursu, prim-vicepreşedintele Consiliului Naţional al Ştiinţei şi Învăţământului. Ursu a fost mâna dreaptă a Elenei Ceaușescu, fiind fizicianul care a condus programul nuclear al României.
Niveluri mari de radioactivitate au mai fost consemnate la Iași, Suceava, Tulcea sau Tg. Mureș.
„În ce privește măsurile, în zonele unde au fost depășite valorile nivelelor de radioactivitate, noi dispunem de tot ce este necesar sau ar fi cazul să cerem ceva ajutor la sovietici, deoarece ei cunosc mai bine, au mai avut accidente, nu numai acum?”, întreba în timpul ședinței din 1 mai 1986 „geniul Carpaților”, președintele Nicolae Ceaușescu.
„Am discutat problema aceasta cu ambasadorul sovietic de aici, dar nu ni s-a răspuns”, transmite pe loc fizicianul Ion Ursu. „Am cerut ieri, prin ambasadorul sovietic, să dispunem de unii specialiști, dar nu ni s-a răspuns nimic până acum”, continuî Ursu.
„Trebuie să spunem că au apărut și la noi radiații și vrem să știm ce facem. Nu se poate așa”, se revoltă Elena Ceaușescu, prezentă și ea la ședință.
Concluzia: o comisie condusă de Elena Ceaușescu a fost desemnată să monitorizeze problema. Restul e istorie.
