 |
| E, nici chiar aşa, căci nu există ziariste atît de curajoase în Galaţiul ăsta |
Cam din anul 2002, Consiliul Judeţului Galaţi (ba prin intermediul Centrului Cultural, ba prin alte comitete şi comiţii) organizează, de 3 mai (Ziua Mondială a Presei), adevărate orgii bahice & culinare, pentru ziarişti. Am scris de multe ori împotriva acestui fel de manifestări, căci nu mi se pare corect ca nişte oameni (în cazul de faţă, jurnalişti), care lucrează în instituţii private, să facă maţu’ ghioagă şi să bea pîn’ la lo’ comanda, din bani publici.
În 2005 am participat şi eu, Iulian Grosu, la un astfel de eveniment (la Gîrboavele), unde am mîncat, am băut, am jucat puţin tenis de masă şi mult biliard. La un moment dat, la masa la care mă aflam, a venit (încă ) directorul Centrului Cultural, Răzvan Avram. Am discutat amical, am spus bancuri proaste, deci ne-am simţit bine, avînd în vedere că eram cu toţii la un şpriţ. I-am spus atunci lui Răzvan Avram că nu mi se pare corect ca o instituţie publică să dea de mîncat & băut ziariştilor, oricît ar fi ea de Ziua Presei Mondiale, de 3 mai. I-am mai spus că am să scriu un articol critic despre această manifestare (din anul 2005, vă reamintesc), articol în care, evident, am recunosc că şi eu am participat la eveniment.
E, după trei ani de la aceste întîmplări, mă sună un amic şi îmi spune că sîmbătă, 3 mai, de Ziua Presei, iar se face izmeneală mare, aşa cum s-a procedat din 2002 încoace (de pe vremea lui Dan Lilion Gogoncea). Vorbesc cu Aurelia Bogatu, purtător de cuvînt al Centrului Cultural, o întreb cînd, cum şi la ce oră începe treaba, pentru că, pe bune, chiar vroiam să particip la chef. Cînd colo, Aurelia Bogatu îmi spune la telefon că “anul acesta nu se mai face nimic de Ziua Presei, să nu se interpreteze că Răzvan Avram (directorul Centrului Cultural şi, în acelaşi timp, candidat al PC la demnitatea de Primar al Galaţiului – n.a.) încearcă să-i mituiască pe ziarişti.”
Deci încerc şi eu, după 3 ani, să mănînc un grătar şi să beau o bere din bani publici (adică şi din banii mei, căci şi eu sînt un fraier de contribuabil), şi mi se spune că nu-i cazul. Iată un prim semn că lucrurile încep să se regleze în Galaţiul ăsta de kko.
