Ce să ne mai ascundem după deget: oamenii fără adăpost, care trăiesc pe străzi, sînt denumiți așa doar în statistici, în conferințele de presă sau la informările oficiale. În rest, toată lumea le zice boschetari. Cu accent pe prima silabă, cu răutate, ca și cum ar vrea să îi înjosească, să sublinieze faptul că ei nu au acoperiș deasupra capului, că trăiesc de pe o zi pe alta.
Oamenii cazați în (i-auzi cît de pompos sună!) Centrul de Urgență pentru Persoane fără Adăpost Galați au fost scoși astăzi la raport, pentru că “de sus” urma să vină în vizită o persoană importantă, este vorba despre viceprimarul Nicușor Ciumacenco. Acești amărîți au fost aliniați pe scaune în sala de mese, căci la ora 12.00 vicele Ciumacenco urma să descindă cu ziariștii după el (în loc de săptămînala conferință de presă) pentru a vedea cum stă treaba în “centru”, dacă e bine, dacă e rău. La intrare, Ciumacenco era așteptat de două slugi: directoarea Viorica Palade din Primăria Galați și directorul Adrian Subașu, de la Căminul de Bătrîni de pe str. Domnească. Mai pe seară voi reveni cu un articol separat despre Subașu care, cu prilejul acestei vizite de lucru, a dovedit că este nu doar un cocalar prost, ci și plin de ifose și șmecherii ieftine.
Palade și Subașu l-au întîmpinat pe Ciumacenco, precum făceau pionierii cu Ceaușescu pe vremuri. Persoanele cazate în centru au sărit imediat să dea mîna cu Ciumacenco, semn că fuseseră instruite să iasă rapid în întîmpinarea “viceprimarului care alocă fonduri pentru ca ei să aibă ce mînca”. Ciumacenco mi s-a părut un pic jenat, apăsat de atmosfera din jur. Se învîrtea de colo-colo, încercînd să fie amabil cu oamenii care se băgau în seamă cu el, asta poate și pentru că se știa filmat de televiziuni, dar nu prea îi ieșea rolul.
Ciumacenco, rugat de cîteva fete să le găsească de muncă
La un moment dat, Ciumacenco l-a întrebat pe un nene cu barbă, care stătea într-un cărucior cu rotile: „E bine aici, ai tot ce trebuie?”. La care nenea l-a luat prin surprindere pe Ciumacenco, spunîndu-i: “Da, e bine, dar aș vrea o țigară dacă aveți să îmi dați. Nu am mai fumat de ieri dimineață…”. Evident, Ciumacenco l-a servit cu o țigară.
Viceprimarul Ciumacenco a mers apoi prin toate saloanele, a vizitat și bucătăria unde se aflau două oale imense (una cu ciorbă și cealaltă cu fasole), după care a stat un pic de vorbă cu cîteva fete cazate în centru, care îi spuneau că ar vrea un loc de muncă, să facă și ele ceva. Viorica Palade a intervenit imediat, afirmînd că situația se va rezolva, că una dintre fete va fi angajată ca femeie de serviciu, alta la croitorie și-așa mai departe. Din cîte am înțeles eu, Ciumacenco a organizat această vizită de lucru pentru a aduce la cunoștința opiniei publice că, din fericire, la Galați nu a murit nici o persoană fără adăpost de frig, în timpul viscolului, că în centrul de primire a oamenilor fără adăpost condițiile de cazare sînt bune și că, în general, cele 114 persoane cazate aici (21 de femei și 94 de bărbați) nu o duc tocmai rău, beneficiind de două mese calde pe zi și de acoperiș deasupra capului. Mai bine de jumătate dintre aceste persoane merg și la muncă, la dat cu lopata alături de muncitorii de la Ecosal, deci iată încă un succes al viceprimarului Nicușor Ciumacenco.
