Doctorul ăsta din imagine, Aurel Nechita pe numele lui, este un ins plin de el, un colecționar de diplome fără valoare, un individ avid după funcții, după putere, după titluri universitare, etc. Cred că dr. Nechita e ofticat maxim din cauză că Premiul Nobel se acordă doar o singură dată pe an, că nu prea mai are timp să îl cîștige, el avînd deja 61 de ani împliniți.
Cînd am draci că apele nu s-au aranjat așa cum aș fi dorit eu, cînd am o tonă de nervi, iar pe Boomerang nu rulează Pantera Roz, ca să mă calmez, intru repede în calculator și caut această poză cu dr. Aurel Nechita. O deschid grăbit, după care o privesc în toată spendoarea ei. Și de fiecare dată găsesc altceva de rîs la ea. A, și imaginați-vă că poza asta e făcută în campania electorală din 2008, cînd dr. Nechita candida, la fel ca și acum, pentru un post de deputat în Colegiul 9. Atunci a luat aproximativ 46% din voturi, dar în parlament a ajuns Mihail Boldea de la PDL, pe care l-a avantajat redistribuirea sufragiilor.
Mi-l și închipui pe dr. Aurel Nechita, om la 57 de ani (în 2008), cum spune pe un ton milităros: “Eu lupt pentru sănătatea și viitorul copiilor!”. Oricît aș încerca, nu am cum să rămîn sobru. Iar cînd îl văd pe Nechita cu pumnul strîns și cu stetoscopul înfășurat la gît cum îndeamnă la nu’ș ce luptă cu un dușman imaginar, îmi vine să pun poza de mai sus pe Facebook, ca să fie distribuită pînă o ajunge să rîdă și ăia din Uganda de penibilul ăsta în halat alb.
Cînd sînt deprimat, mă uit la banerul ăsta electoral
-->