Protestele din toată lumea asta, întemeiate sau nu, autorizate sau nu, pașnice ori ba, au devenit plictisitoare și din cauza faptului că par organizate de niște oligofreni. Oricum ne-am suci și ne-am învîrti, trebuie să cădem de acord asupra unui lucru: piesele de rezistență ale unui protest public, ale unui miting, sînt sloganurile. Dacă participanții vin cu sloganuri obosite, concepute parcă de idioți, protestul cade în derizoriu în primele 5 minute de la debut.
O însușire comună a sloganurilor de la mitingurile din România ultimilor 20 de ani este că par infantile. Făcute parcă de niște copii de clasa a III-a. Nu transmit nici o emoție, nu au darul de a trezi pasiunea (nervii) în sufletul participanților sau a celor care doar asistă de pe margine. De cele mai multe ori, sloganurile sînt făcute din rime, de genul “Nu stați la balcoane, că muriți de foame!” sau “Vouă prea puțin vă pasă/ Noi n-avem ce pune pe masă”. Rime ieftine, evident, concepute parcă de un retardat care se visează cîntăreț de hip-hop. Te și apucă rîsul cînd auzi oameni în toată firea cum se plîng în versuri, în fața unor ferestre închise (de la prefectură, primărie etc), că nu au ce pune pe masă. Păi, cînd stomacul matale urlă de foame, tu o arzi în rime, bre, precum poeții de la colțul blocului, care se cred artiști?
Retardați cu chef de urlat
În sfîrșit, nu am acum timpul și spațiul necesare pentru a face o analiză amănunțită a sloganurilor tembele care sînt strigate de ani de zile, în România, în timpul protestelor. O să mă opresc doar asupra unui slogan care mi-a atras atenția în cadrul revoluției din Galați, aia care se desfășoară zilnic între orele 13.00 și 20.00, deci poate fi numită “Revoluția din schimbul 2”. De luni încoace, de cînd ăia 50 de pensionari au început să se adune degeaba în fața Prefecturii Galați, unul dintre sloganurile preferate ale protestatarilor a fost “Libertate, libertate!”. Și nu, nu era strigat la mișto, pentru destinderea participanților. Nu, oamenii ăia care se adunaseră în fața prefecturii chiar strigau că vor libertate. De parcă ar fi fost pușcăriași sau cetățeni ai Coreei de Nord. Păi, dacă tu vii să strigi că nu ai ce mînca, că nu îți ajunge pensia, că te doboară factura la întreținere etc., iar apoi o bagi pe asta cu “Li-ber-ta-te, li-ber-ta-te!”, s-a dus dracului tot demersul tău. Pur și simplu nu mai ești credibil, nu mai poți avea pretenția să fii luat în serios. Mai bine ai striga “Sînt prea prost, n-am nici un rost!”, căci sigur vei primi ceva. Dacă nu o mînă de ajutor din partea autorităților, atunci măcar un premiu pentru sinceritate.