Am văzut aceste două poze din întîmplare, zilele trecute, pe un site de anunțuri imobiliare. Cineva vindea un apartament în Țiglina 2. Două camere, undeva la 1,2 miliarde de lei vechi. Dacă aș fi avut bani la mine, ca să zic așa, aș fi sunat imediat și aș fi cumpărat rapid apartamentul cu pricina. Și nu aș fi schimbat absolut nimic la el, ci l-aș fi conservat, cu scopul declarat de a-l transforma în muzeu. Poate că sînt prea entuziasmat în momentul în care scriu aceste rînduri, dar cred că în 2-3 ani mi-aș fi recuperat negreșit banii pe apartament, dacă aș fi tăiat bilete la intrare celor dornici să viziteze o sufragerie trăsnet, cum nu mai este în tot Galațiul. Dar ce zic eu Galațiul, căci nu cred să mai aibă nimeni din România o sufragerie atît de frumos mobilată, atît de bine întreținută.
Pășind cu grijă în această sufragerie fabuloasă, aș remarca în primul rînd mileul generos, care aproape că acoperă tot ecranul televizorului. Și nu orice televizor, gen plasmă sau LCD, cum au toți îmbuibații din ziua de azi, ci un superb Sirius alb-negru. Performanța merită cu atît mai apreciată cu cît Sirius era pe cale de dispariție încă din 1992. Cel puțin așa citisem în revistele de specialitate. Să vezi astăzi un Sirius, cu siguranță în stare de funcționare, este clar o minune. Tîmplăria din lemn, de o seamă cu blocul, deci pusă de constructorul imobilului din Țiglina 2, se observă că rezistă bine mersi (vezi ușa care dă în balcon), nu ca termopanele din ziua e azi, care se strică înainte să expire termenul de garanție.
Au înflorit crinii din plastic
Este o certitudine că proprietarul acestui apartament de vis este o persoană care iubește frumosul, care adoră florile. Dar, din păcate, criza financiară își face simțită prezența și în această sufragerie retro, pentru că, iată, proprietarul nu și-a mai permis luxul financiar de a cumpăra flori, la 2-3 zile, și a apelat la o soluție de compromis: florile din plastic. Însă este cazul să observăm că proprietarul și-a păstrat bunul gust: nu a pus orice buruiană de floare în vază, ci ditamai crinii, care miros frumos chiar dacă-s din plastic. M-a mai impresionat în mod plăcut felul în care este văruită sufrageria. O culoare caldă, prietenoasă, chiar primitoare aș zice. Nu mai spun că și formele (acele inimi întoarse) alese de maestrul zugrav pentru a desăvîrși cu adevărat opera sînt în consonanță cu florile din vaza de pe masă. Ultima, dar nu cea din urmă piesă de rezistență a acestei sufragerii de excepție este micul aparat de radio de pe vitrină, care sînt absolut sigur că nu suportă (s)hiturile de azi difuzate de mizeriile Kiss FM, Radio Zu sau Radio 21.
