Îl ştiţi pe Mircea Badea, e nenea ăla care citeşte ziare la televizor pentru cei prea leneşi să o facă singuri. E un fel de traducător. El traduce din gura presei pe înţelesul tuturor.
Trucurile lui Mirciulică sînt destul de ieftine. Dar tocmai de aia prind la publicul sătul să o mai caute pe Elodia lui Dan Diaconescu în Direct. Badea este un rebel. Un frustat-violent căruia tot timpul nu îi convine ceva. El se plînge mereu că lucrează într-un studio mic, unde ba e prea cald, ba nu merge netul, ba e laptopul stricat, sau, dacă toate merg, ăia din regie vorbesc prea tare etc. Şi uite aşa, cu trucurile ăstea şi cu o replică isteaţă “împrumutată” de la sor-sa (Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul!), Badea face audienţă la greu, fiind mai tot timpul lider de piaţă.
Pînă aici toate bune şi frumoase. Mai nou, Badea şi-a făcut blog. Apoi s-a lăudat cu el în emisiune, chestie care, zic cei de la trafic.ro, i-ar fi mărit de vreo cinci ori audienţa.
Aici apare partea idioată. L-am văzut pe Badea lăudîndu-se, ca un copil cretin, că e numărul 1 între blogări. Serios. Bravo Mirciulică. Meriţi o acadea. Primul dintre blogări e ceva nu glumă. Parcă văd că într-o zi Badea se duce şi la o grădiniţă şi nu se lasă pînă nu face şpagatul, impresionează toate fetiţele şi le-o trage în pifometru la toţi mucoşii de acolo.
Lui Mircea Badea îi place În gura blogărilor
-->