Președintele Klaus Iohannis a depus astăzi jurămîntul în fața camerelor: a camerelor reunite ale Parlamentului României și a camerelor de luat vederi. Nu este cazul să zăbovim asupra ceremoniei în sine, pentru că este inutil să comentezi o sumă de clișee. Cel mai așteptat moment al acestei zile, cel puțin din punctul meu de vedere, a fost discursul “de după” al noului președinte. Eu chiar eram curios să văd/aud ce mesaj va transmite Iohannis după ce va fi fost înscăunat oficial la Cotroceni. Și nu vă ascund faptul că aș fi pariat 10 milioane de euro (dacă îi aveam, evident) că Iohannis nu va vorbi liber, ci va citi de pe niște foi. La dracu, Iohannis a avut la dispoziție mai bine de o lună de zile (16 noiembrie – 21 decembrie) pentru a se pregăti să țină un discurs, și cu toate astea a venit în fața Parlamentului de parcă ar fi aflat în urmă cu 2 minute că trebuie să se adreseze națiunii. În sfîrșit, să admitem că spontaneitatea și prezența de spirit nu sînt punctele forte ale noului președinte al României.
Spune-i prostului ceea ce vrea să audă
Nu știu dacă ați urmărit discursul lui Iohannis (aveți video mai jos, via TVR). Noul președinte a vorbit destul de mult pentru cît de mut obișnuiește el să fie, aproximativ 24 de minute. L-am ascultat și eu pentru că, la naiba, o dată rostește președintele discursul de învestitură. Și nu vă ascund faptul că m-a pufnit rîsul văzîndu-l pe Iohannis cît de serios era atunci cînd spunea “basmele” alea din discurs. Habar nu am cine i-a redactat discursul lui Iohannis (că doar nu credeați că Iohannis l-a scris singur, de capul lui), dar am motive să cred că autorul este un îndrăgostit de SF. Practic, ca să rezum, că nu am prea mult spațiu editorial la dispoziție, Iohannis le-a spus proștilor exact ceea ce ei vroiau să audă. Că își propune o reformă a clasei politice, că își dorește un Parlament mai suplu (eventual cu 300 de membri), că România trebuie să devină o țară minunată și prosperă, că este cazul să reformăm sistemele publice (sănătate, administrație publică, învățămînt) etc. Personal, prea puțin îmi pasă de ceea ce își dorește președintele Klaus Iohannis. Adică, nu mă înțelegeți greșit, e bine că Iohannis vrea să fie bine în România. E ca și cum Oțelul Galați, de pildă, ar spune că vrea să cîștige Liga Campionilor. Numai că atîta vreme cît nu spune cu ce jucători va cîștiga Cupa, de unde o să ia bani (buget) ca să atingă acest scop și în cît se va întîmpla acest lucru – totul va fi doar gargară de doi bani. Klaus Iohannis a vorbit frumos astăzi, ca din cărți. Dar de discursuri motivaționale bine scrise sîntem sătui cu toții. Vorba aia, nu te costă nimic să îi spui unui om că vrei să fie bine, că dorești o lume mai bună etc.