Lui Liviu Dragnea îi plac crizele. Nu e o plăcere somatică, cum e cea a conflictualului Traian Băsescu. Nu! Dragnea iubeşte pragmatic crizele. Îi plac pentru că îl ajută. Ce a câştigat Dragnea din cel mai recent tărăboi? Totul! L-a strivit pe Tudose ca pe un gândac, după care l-a obligat pe Iohannis să strângă mizeria.
Pe Dragnea, fiecare criză îl face mai puternic. Îl face mai puternic în PSD în primul rând. Liderul PSD are nevoie la intervale regulate de Grindeni şi Tudoşi. Îi creşte, îi lasă să zburde liberi o vreme până când li se creează iluzia că sunt puternici, după care, pac!, vine execuţia publică.
Oamenilor din PSD le place dictatura, este o garanţie a supravieţuirii sistemului politic care le asigură bunăstarea în administraţie. De libertate se tem pesediştii, diversitatea de opinii şi domocraţia internă îi îngrozeşte.
Dragnea câştigă de pe urma crizelor nu doar în partid. Crizele repetate, reprezentaţiile de prost-gust îndepărtează de politică electoratul indecis. Oamenii devin tot mai scârbiţi, iar în zi de vot îşi văd liniştiţi de propria supravieţuire. Consecinţa directă este că procentele PSD cresc cu fiecare nehotărât care întoarce dezgustat privirea de la spectacolul politic.
Şi în tot acest peisaj vine non-combatul lui Iohannis.
„Am decis să dau PSD-ului încă o şansă”. Cu o singură propoziţie, preşedintele şi-a decimat propriul electorat. Este decizia administrativă corectă, Iohannis a respectat întocmai Constituţia. Dar nu i-a respectat pe cei care l-au votat.
Ce aştepta electoratul lui Iohannis? Să nu respecte procedurile? Nu, nici vorbă. Trebuia să le respecte, dar, în acelaşi timp, trebuia să lupte. Să se agite, să se zbată, să urle tăios la PSD, să îl ia de guler pe Dragnea. Să respecte Constituţia, dar să-i respecte mai cu seamă pe cei care au aşteptări de la el.
Este uimitor cum Dragnea a reuşit, poate involuntar, să transfere furia românilor de la el către Iohannis.
Dragnea a dus la Cotroceni pe tavă capul lui Tudose, i l-a aruncat preşedintelui în braţe şi, în timp ce pleca rânjind, braţ la braţ cu Dăncilă, l-a lăsat pe Iohannis să cureţe urmele de sânge de pe jos.
