Deși aparent nu câștigă nimic din povestea asta, tortul Dăncilă fiind cumva sfărâmițat de multitudinea de actori care au pus umărul la trecerea moțiunii de cenzură, vulpoiașul Ponta e cel care beneficiază cel mai mult din povestea asta.
Desigur, liberalii au avut partea lor de acțiune părând în sfârșit că fac opoziție. Dar cu Ludovic Orban în frunte au mai multe șanse la 6 din 49. USR-iștii au fost și ei acolo, au stat la coadă civilizat dar când au ajuns să comande au uitat ce aveau de cerut. Îl vroiau parcă pe Barna, dar de fapt și-au dat seama pe parcurs că rigidul Cioloș e mult mai carismatic.
Iohannis, care pare pe întăritoare de când se apropie campania, a câștigat și el ceva: și-a umilit și scos din cursă un contracandidat. Iar Ponta, ca să ne întoarcem la el, a reușit să fie adevăratul mingicar jucându-și bine rolul celui care poate reface PSD-ul fără multe din scursurile care au supurat la vedere în ultimii doi, trei ani.
Pro-pesedistul Ponta a simțit cu exactitate momentul politic în care pesediștilor le-a ajuns dragnea la os. Da, pesediștii aia care și-au vazut de afaceri și comisioane și cu Dragnea și cu Dăncilă au simțit acum că le fuge partidul de sub picioare. Iar dacă acum peneliștii și usereplusiștii își freacă mâinile de bucurie, înseamnă că nu înțeleg cam cât de periculos ar putea să fie un PSD regrupat și oarecum reformat. Care să beneficieze și de aerul revigorant primit în opoziție.
PSD e acum ca un boxer numărat, care dacă ar fi rapid anticipate ar putea fi trimis la podeaua istorie. Dar același PSD dacă apucă să rspire un pic de opoziție și să se lepede de penal-penibilii din prima linie, ei bine, acel PSD ar redeveni cu adevărat periculos.