Vântul care bate în siderurgia gălățeană pare a fi mai degrabă unul al demolării: patru obiective au primit undă verde să fie puse la pământ, de la începutul anului și până în prezent. Pe partea de investiții, s-a primit aviz pentru cârpirea unei hale și instalarea unei noi mașini de măsurat. Greu de văzut un viitor roz, în astfel de condiții.
2019 a început în forță cu un aviz de desființarea mijloacelor fixe la Hala materiale de adaos OLD3 (ianuarie), desființarea Fabricii de CO2 (februarie) și desființarea mijloacelor fixe la Centrala Suflante 3 DPES, castelul de apă și atelier (tot în februarie). Lor li s-a alăturat, la sfârșitul lunii mai, o nouă autorizație de demolare a mijloacelor fixe clădiri și utilaje aferente Uzinei Cocsochimice nr. 1.
Dărâmăm, dărâmăm, dar mai punem și ceva în loc. Punem, cum nu: în februarie s-a primit aviz pentru instalarea unui panou led de prezentare, la Poarta Sud. Apoi, două săptămâni mai târziu, s-a primit acceptul pentru consolidarea halelor A-E de la LBC Ajutaj. De ce tot acest deranj? Pentru că în luna mai s-a primit avizul de instalare a unei noi mașini de măsurat în linia de laminare LBC.
Dacă vi se pare că e supraunitar raportul demolări/ investiții în combinatul siderurgic gălățean, sunteți cârcotași: se face loc investițiilor promise la finele lui 2018 de noul proprietar, Sanjeev Gupta. ”În prezent, combinatul produce două milioane de tone de produse din oţel pe an. Am făcut deja un plan ca să creştem producţia la 3 milioane de tone pe an. Înseamnă o investiţie de 330 de milioane de euro pentru următorii câţiva ani”, anunța Gupta la ProTV în decembrie.
Tot atunci spunea că s-ar putea implica și în infrastructura rutieră, nemulțumit de faptul că Galațiul nu e legat de nicio autostradă, și așa s-ar putea explica și motivul pentru care autoritățile române nu fac nimic: îl așteaptă pe indian, dacă tot a promis că se apucă de treabă.
