Există tendinţa la jurnaliştii acreditaţi pe poliţie, jandarmi, armată şi justiţie de a se comporta ca şi cum ar face parte din sistem. Aşa se nasc ziariştii care scriu mai plat decît poliţiştii, care relatează ca procurorii sau care amendează în textele lor, precum nişte jandarmi fără şcoală. Este distractiv să citeşti articole scrise de ziarişti care s-au transformat în “oameni ai legii”, cărora doar tresele de miliţian sau roba de procuror le lipseşte pentru a intra definitiv în pielea personajului pe care îl interpretează din convingere.
De exemplu, articolul de ieri din “Viaţa liberă” al lui Ştefan Dimitriu, cel cu contrabanda de ţigări, m-a uns la inimă. Suspansul pe care autorul reuşeşte să îl imprime poveştii aproape că îţi taie respiraţia. Momentele dramatice stau să inunde pagina, cititorul fiind realmente prins în metaforele meşteşugite ale bătrînului Dimitriu, citez: “Noapte, cu spuză de ceaţă aruncată asupra undelor Dunării. E trecut de miezul nopţii; pe apă, pe lîngă maluri, alunecă în viteză două ambarcaţiuni de toată isprava, năluci dotate cu motoare de mulţi cai putere. Bărcile sunt dintr-o tabără de contrabandişti de temut. De cealaltă parte, poliţiştii de frontieră…”
După ton, ai zice că avem de-a face cu o relatare de la faţa locului, că jurnalistul, martor ocular la dificila misiune de capturare a unor periculoşi răufăcători, era acolo, în mijlocul evenimentului. Pare că avem de-a face cu o relatare a unui reporter de război, atît de mare este tensiunea care pluteşte în aer. Îmi şi imaginez “nălucile” care spintecă liniştea Dunării, spulberînd spuza de ceaţă despre care, inspirat, face vorbire autorul.
În realitate, însă, Ştefan Dimitriu era bine mersi în treaba lui, cînd nălucile erau pîndite de poliţiştii de frontieră. Nu a fost la faţa locului (el chiar recunoaşte indirect acest lucru în articol), nu a participat la filaj şi nici nu a văzut “nălucile” alergînd. Probabil că la ora aia dormea de rupea salteaua. Dar, ce Dumnezeu, nu putea începe sec un asemenea articol cu şi despre Poliţia de Frontieră din Galaţi, care a făcut nu’ş ce mare captură de ţigări moldoveneşti. Trebuia să dea greutate evenimentului, să-l îmbrace cumva în straie de sărbătoare, să se simtă şi poliţiştii bine.
Contrabandiştii, am înţeles, au fost reţinuţi şi ulterior arestaţi. Dar cu nălucile, ce s-o fi întîmplat oare cu nălucile, căci Ştefan Dimitriu a lăsat în coadă de peşte acest aspect. Să vrea oare să facă şi o continuare a acestui articol, entuziasmat de succesul pe care l-a avut prima parte?
Suspans maxim în “Viaţa liberă”
-->