Am avut onoarea, dar ce zic eu onoare, privilegiul, să-i ascult pe viu (era să zic în viu) pe virtuoșii din Glasul Odăieșilor, chiar de 1 mai.
Dacă nu știați, de ziua muncii a avut loc o izmeneală dată de Primăria Galați în Parcul Rizer, cu scopul de a mai mînca și ei împreună cu băieții de la Pro FM lejer în FM o pîine proaspătă. Lumea a venit ca la Zoo, păcălită și de organizatori care au anunțat că vedetele evenimentului ar fi cîntăcioșii de la Direcția 5. Aiurea! N-a venit nimeni pentru Directia 5, vă spun eu, adevăratele vedete fiind arhicunoscuții artiști de la Glasul Odăieșilor, din Odaia Manolache (județul Galați).
Cînd i-am ascultat pe odăieșteni, adică pe băieții din odaie, am avut senzația că s-a răsturnat portativul și mi-a scuipat Dumnezeu în palmă, a fost un fel de ziua metanoia și aș fi putut să jur că am trăit cel puțin o revelație transcedentală. Ce mai, gospodarii de la Odaia Manolache mi-au schimbat viața. Sînt decis acum după ce i-am ascultat și nu vă ascund că am descoperit înțelesurile profunde ale vieții datorită lor. Decizia e deja luată, nimeni nu mă mai poate face să mă răzgîndesc. Cînd voi crește mare, mă voi lăsa de muncă și voi începe să glăsuiesc odăieșește. E adevărat că nu am voce, da ce parcă vreunul din moșneguții ăștia de la Glasul Odăieștilor are? Pe bune, cam cît de greu e să te urci pe scenă, în gașcă, să nu știe publicul dacă e vreunul care nu cîntă fals și s-o lălăi așa cinci minute. Popular! Ba chiar folcloric! În rest nu trebuie decît s-o faci puțin pe vedeta. Hai, măi, cît de greu poate să fie treaba asta, serios?
P.S. Cel mai mult mi-a plăcut că după ce au fost anunțați, la scenă deschisă cum ar veni, vedetele din Odaia Manolache s-au lăsat așteptate cîteva minute.