Îl mai știți pe Adrian Năstase, fost prim-ministru, mare om, mare caracter, mare pușcărias?
Despre Adrian Năstase spun unii și lucruri frumoase. Că în perioada lui România ar fi făcut pași importanți, că e un tip pe cît de citit pe atît de arogant, chiar cult, că e mare colecționar, etc.
Eu unul îmi aduc aminte de epoca Năstase din altă perspectivă. Era o cenzură în presă și o presiune la care ar fi visat și Ceaușescu. În fine, ieri Năstase a ajuns la Galați (asta spune, în general, cam totul despre halul în care a ajuns Năstase) să-și lanseze o carte (așteptăm cu nerăbdare și lansarea de la Berești).
Nimic interesant pînă aici. La eveniment au simțit nevoia să vină să pupe inelul unii pesediști, dar și cîțiva foști (cum ar fi Florin Melinte de exemplu). Nici asta nu e foarte pasionant. N-am fost la lansare, din respect pentru timpul meu (ce dracu să cauți la o astfel de sindrofie regizată) dar am regretat brusc cînd am văzut poza asta.
Oameni buni, cred că nu-i greu să recunoști maimuța din imagine. Pe bune, ipochimenul ăsta a avut patru ani pe mînă județul ăsta și noi ne mai mirăm că Galațiul se scufundă sub privirea atentă a PSD-ului. Spun unii despre Bacalbașa (căci da, pînă și Baca are lingăii lui) că e o mare valoare nedescoperită. Lăsăm acum glumițele cu formă fără fond. Băi, cum să te îmbraci în halul ăsta la un eveniment chipurile cu pretenții? Și dacă tot ești atît de rudimentar, după vorbă, după țol, stai dracului acasă.
Iar Bacalbașa nu e la prima abatere de genul ăsta. Ar trebui să-i spună cineva că atunci cînd n-ai simțul ridicolului/penibillului (de rușine n-are rost să vorbim) în mod irefutabil ai făcut deja pași importanți pe calea nesimțirii.