De vreo cîteva zile cel mai oficios ziar din Galați anunță că vine căldura, cu o așa emoție mare în glas, de-ai zice că e vorba cel puțin de-a doua venire a lui Hristos.
Am aflat astfel cînd s-a dat prima tranșă din împrumut, cînd a fost Marius Stan la București (să grăbească lucrurile), cînd s-a semnat contractul, că mai e puțin, că vine, uite-o e chiar după colț, pe la Electrocentrale, etc., etc.
Și azi, puțin manelisto-apoteotic, ni s-a transmis că minunata căldură în sfîrșit a venit, dar nu de tot, ci doar așa, prin unele cartiere de la periferie.
Desigur ziariștii profesioniști ne vor informa în continuare cînd căldura va veni aproape în tot orașul și mai ales cînd se va hotărî să rămînă pentru un timp. Ba vom afla chiar și cînd căldura se va hotărî să producă căldură căci pentru moment, la cîte grade are apa din calorifere, e mai mult febră.
Deci am ajuns să ne bucurăm că nu murim de frig. Și să-i mulțumim primarului iubit că s-a împrumutat în numele nostru și ne dă căldură. Bine, vom plăti 20 de ani împrumutul de 20 de milioane de lei, dar ăstea sînt detalii, nu-i așa?
Problema e că primarul Marius Stan ar trebui să înțeleagă cît de penibil este atunci cînd le pretinde gălățenilor să se mulțumească că primesc, din cînd în cînd, apă caldă și căldură. Și mai ales, atunci cînd are pretenția ca gălățenii să înghită ca pelicanii promisiunile sale. Păi în ritmul ăsta ce rămîne: să ne promită că vom avea aer suficient pentru a respira, nu? Beleaua e că, la cum se ține Stan de promisiuni, parcă văd că ne vom sufoca pe săturate în Noul Galați.