Ce avem noi în poza asta? Decît un garcea nesimțit care blochează aleea ca șmecherul. O să ziceți că deabia așteptam să prind și eu un garcea cum se dă șmecher cu mașina poliției din dotare ca să-l dau la ziar. Nimic mai adevărat, dar lucrurile chiar sînt nițel mai complicate, cam ca-n bancurile cu polițiști.
Deci cei mașina de serviciu cu nr. MAI 29031 din dotarea Poliției Române bloca aleea (e vorba de aleea în care dai din strada Bălcescu cum faci la stînga în dreptul blocului Albatros) ca orice mașină de cocalari. Cînd am văzut cu cîtă nonșalanță înfundă aleea am vrut să dau înapoi să parchez undeva și să-mi văd de treabă. Pe sistemul, cu garcea nu te complici existențial, mai bine îl lași să se manifeste liniștit. Faptul că deja venise o mașină din spate și că trebuia musai să ajung în capătul aleii (cu copil mic, cărucior, ceva bagaje și una bucată nevastă) m-au determinat să comit imprudența de a mă duce la domnul polițist pentru a-l ruga regulamentar să dea mașina de poliție mai harcana, să poată trece și altcineva pe lîngă ei. Urmează un dialog memorabil, zic eu.
Eu – Bună ziua domnul polițist, se poate vă rog să dați mașina puțin mai încolo să deblocați aleea?
Polițist – Nu pot, colegul e plecat.
Eu (insistînd) – Doar puțin mai la dreapta, uitați acolo e loc, sînt doar patru metri
Polițist – Dar eu nu am carnet…
Eu (ușpr siderat) – A, nu aveți permis!?! Lăsați c-o mut eu, știți sînt cu nevasta, copilul, am și bagaje….
Polițist – Păi nu, că cheia e la colegu care e plecat.
Eu – Păi și mai durează, aștept sau îmi văd de treabă?
Polițist – A, nu, așteptați că nu durează mult. Vreo 5 minute că are niște treabă colegu da vine repede.
Am vrut să-l mai întreb dacă e în interes de serviciu colegu, dar am zis să nu fiu prea băgăreț și, în plus, știam dinainte ce mi-ar fi răspuns. Așa că am pus avariile, am așteptat pînă cînd mașina din spatele meu a dat cu spatele, am dat și eu înapoi și am parcat undeva în lateral, avînd grijă să las loc pe unde să iasă domnii polițiști după ce își rezolvă problemele. Mi-am luat familia și catrafusele și m-am dus pe unde aveam treabă amintindu-mi că trăiesc în România și că poliția e în slujba cetățeanului, nu-i așa? Ei bine, nici măcar nu v-aș fi povestit toate astea dacă atunci cînd treceam pe lîngă mașina poliției (pe jos, cu cărucior, bagaje și etc) întîmplarea făcu că am dat nas în nas cu polițistul șofer, ăla care avea o treabă. Omul se uită la mine și se întoarce cu spatele urcînd molatec în mașină. Eu, trecînd pe lîngă el, îi arunc un: ”mulțumim frumos, domnu polițist!”. El, deranjat, ba chiar ușor iritat, îmi răspunde ca tot organul: ”Da care e treaba, tu n-ai blocat niciodată o stradă?”.
Sincer nu prea. Dar de n-am atîta experiență și tupeu ca organu. Personal nu m-ar fi interesat de ce bloca garcea aleea, sîmbătă, la 16.30 cu mașina din dotare. Nu mă interesa deloc nici dacă își lua borcanul cu ciorbă de la amantă și nici dacă trăsese o fugă se repare clanța la vreo soprană. Treaba lui și a poliției române care sponsoriza simpozionul. M-a enervat în schimb nesimțirea. Putea să mimeze și el niște scuze, mai ales că fusese prins cu chiloții în vine cum bloca ca șmecherul o alee. Repet, nici măcar nu m-aș fi obosit să scriu despre asta.
Dar, băi, garcea, nesimțirea e nesimțire. Așa că ia nu mai bloca tu aleea cînd te duci să-ți rezolvi viscerele în timpul serviciului. Sau dacă tot o faci, mai cu bun simț băi traistă, că nu e toată ulița propietatea lu mă-ta, da?