Devine din ce în ce mai jenant și total fără acoperire în realitate să pui cuvîntul campioni înainte de Dunărea Galați. Care campioni? Sau mai bine zis: campioni la ce? Poate la bambilici, căci la hochei nu mai este cazul.
Poate că se vor trezi unii să ne acuze că sîntem cam duri cu “campionii” de la Dunărea, că nu este cazul să le aducem critici atît de vehemente. Nici vorbă! La ce joc (mai degrabă antijoc) prestează cei de la Dunărea Galați în ultima perioadă, exceptînd meciul de acum două săptămîni, de acasă, cu Gheorgheniul, nici o critică nu pare deplasată. În această seară, de exemplu, Dunărea Galați a pierdut lamentabil în fața SC Miercurea Ciuc, cu 2-7. O să spuneți că, na, Ciucul e pe primul loc, că e normal să cîștige. Păi, Dunărea e pe locul 2, ba declară că vrea să își apere titlul cucerit anul trecut. Serios?!
Dunărea dezlînată
Durerea cea mare nu este că Dunărea a pierdut (vorba aia, se întîmplă și la case mai mari), ci că nu a jucat mai nimic. La un moment dat, gălățenii ajunseseră să combine doar în propria treime, În rarele situații cînd ajungeau și ei în terenul de țintă (cum se zice la rugby) al adversarului, gălățenii nu mai știau ce să facă cu pucul. Nu tu o combinație isteață, o pasă mai acătării, nimic. Doar pase scurte și pe sus, asta ca să glumim și noi un pic.
Ok, Nimenko nu a fost folosit în această seară, dar nicăieri o echipă nu stă într-un singur jucător.
Mai este puțin și vin meciurile din play off, cînd Dunărea va juca cu Corona Brașov. La cît de dezlînată pare ca echipă și la cît de stoarsă de puteri s-a prezentat în acest final de campionat, Dunărea Galați nu poate emite pretenții să joace finala mare, darămite să o mai și cîștige.