Chiar mă întrebam zilele trecute cum naiba rezistă babele din Galați pe căldurile astea ucigătoare. Bun, moșnegii să presupunem că o ard prin cîrciumi, stînd internați la prima masă de lîngă tejghea, cu halba de bere ieftină sub nas, dar babele? Ele cum reușesc să nu se topească pe covorul persan din sufragerie, pornind de la premiza că multe habar nu au ce e ăla aparat de aer condiționat, darămite să își permită să aibă unul în casă, bașca să și plătească pentru curentul electric consumat.
E, babele din Galați poate că or fi avînd ele pensia mică, dar le duce mintea la prostii, de zici că-s crescute pe Lipscani. Și am să vă explic. Mergeți zilele astea prin hypermarket-urile din Galați și aruncați o privire în jurul vostru. O să vedeți destul de multă lume printre standuri, la ore absolut tîmpite (12.00-15.00), cînd oamenii muncii ori se fac că lucrează la serviciu, ori își văd liniștiți de treabă, stînd la umbra draperiilor din dormitor. Eu am fost atît miercuri, cît și vineri în Billa, respectiv Kaufland, mînat de împrejurări. Miercuri nu am zăbovit prea mult (maxim 30 de minute, cu tot cu statul la coadă), dar ieri, adică vineri, am fost nevoit să pierd aproape două ore în porcăria Kaufland din Micro 40. Bre, atîtea babe pe metrul pătrat ca în Kaufland nu am văzut nici de Paștele Blajinilor, în cimitir. Este o exagerare, evident, dar pe bune că numărul babelor m-a făcut să abandonez un pic sesiunea de cumpărături, să încerc să înțeleg fenomenul. M-am uitat în jur, dar degeaba: nu se dădea nimic gratis. Mă gîndeam că o fi o promoție ceva la barele de salam, de s-a umplut Kauflandul de băbăciuni. Dar nu, la raionul de mezeluri chiar era părăseală.
Peste tot, numai babe
Am luat urma la două babe care mi-au trezit suspiciuni din capul locului, întrucît nu aveau cărucior. Care va să zică, veniseră cu mîinile-n șolduri. Bun, poate că au venit și ele să vadă care mai sînt prețurile, ce fel de apă plată ieftină au mai băgat la raft etc. Aiurea, după 15 minute în care babele s-au foit aproape prin tot magazinul, fără să cumpere nimic, mi-am dat seama de planul lor diabolic: veniseră să se plimbe prin Kaufland, căci acolo era răcoare precum în serile de primăvară, bașca se mai auzea și muzică în difuzoare. Adică atmosferă ca pe plajele din Bahamas, ce naiba!
Întorc capul și, mai la vale, la vreo trei standuri distanță, văd trei babe (nu, nu erau împreună) care se făceau că au multe de cumpărat. De data asta, fiecare dintre ele avea un cărucior în stînga/dreapta, ca să îi deruteze probabil pe responsabilii de magazin. În sfîrșit, ajung la casă. În fața mea, după cum se vede și din poza de mai sus, evident, era o babă. Mă uit pe bandă să văd dacă a cumpărat ceva. Luase ceva baba, semn că a îmbinat utilul cu plăcutul. Oricum, cumpărăturile ei nu depășeau suma de 10 lei, deci e clar că luase și ea ceva de pe raft, ca să nu vină cu sacoșa goală de la piață. Plătește baba marfa, după care, conform obiceiului cretin, casiera o întreabă: “A fost totul în regulă în magazin?”
La care baba spune pe un ton destul de dezamăgit: “Da, dar ar trebui să mai reglați aerul ăsta condiționat, că parcă bate prea tare”. Moment în care cu greu m-am abținut să îi spun: păi te cred și eu că ți-a înghețat cocoașa, bre, dacă ai stat trei ore în magazin doar ca să cumperi o pungă de sare, o pîine și doi bureți de spălat vase!