Mîine (luni) va fi marea finală a concursului “Românii au talent”, motiv suficient pentru toți obosiții din Galați să fie mîndri că au doi reprezentanți în cursa pentru desemnarea cîștigătorului. Este vorba despre trupa Akikai din Tecuci și de Mădălina Felea, alias Medea, plecată de ani de zile în Italia.
O spun din capul locului, căci s-ar putea să mă iau cu vorba și să uit: atît Akikai, cît și Mădălina Felea (Medea) nu vor cîștiga decît cel mult o ceapă degerată la finala concursului “Românii au talent”. Și asta nu pentru că ar avea cineva ceva cu băieții din Tecuci sau cu don’șoara din Italia, ci pentru simplul fapt că, din punctul meu de vedere, Akikai și Mădălina Felea nu au talent. Și am să argumentez.
Conform DEX, “talent” este un substantiv neutru care vine din latinul talentum și care înseamnă aptitudine, înclinație naturală deosebită într-un anumit domeniu. Înclinație naturală, da?
Talent? Poate talent de hamali!
Vi se pare că băieții din trupa Akikai, care o fac pe karatiștii, spărgîndu-și cărămizi din carton în cap, au fost cumva înzestrați de la natură să reușească acest lucru. Ceea ce fac ei pe scenă, la “Românii au talent”, nu înseamnă talent, ci muncă de Sisif, voință de fier, mentalitate de hamal și cam atît. Cred că și voi, dacă nu ați fi fumat și nu v-ați fi pierdut timpul prin cîrciumi, ați fi reușit să faceți ce fac cei de la Akikai.
Talent înseamnă să pictezi ca Van Gogh, să compui muzică precum Mozart sau să driblezi cum o făcea Maradona. Să fii înzestrat cu un dar special de la natură, de la Dumnezeu, pe care nu îl posedă toți muritorii de rînd. Nu să apari pe o scenă în kimono, să dai din picioare ca disperatul și să ai pretenția că faci cine știe ce mare șmecherie. Nu să te încolăcești pe o bară, așa cum se chinuie gimnasta ratată Mădălina Felea.
Evoluțiile celor de la Akikai și ale Mădălinei Felea sînt bune, nu zic nu, dar ar fi mai potrivite să se desfășoare undeva în arena circului, printre circari, nu într-un spațiu destinat oamenilor înzestrați cu talent.