După mai bine de nouă ani de când a fost adoptată în Consiliul Local Galați, o inițiativă a primarului Dumitru Nicolae a ajuns în atenția Guvernului Orban. Nu vă temeți, nu se construiește nimic, se mai fac niște hârtii.
În august 2010, consilierii locali votau hotărârea numărul 270 ce prevedea ”trecerea din domeniul privat al Municipiului Galați în domeniul public al municipiului Galați a suprafeței de 1.479,00 mp, situată în Galați str. Basarabiei nr. 47 A”. Președintele ședinței era nimeni altul decât avocatul Mihai Manoliu, pe atunci un mic consilier local, între timp ajuns un mic subprefect.
Ce-l mâna pe fostul edil în luptă? Pe el, personal, mai nimic, chit că avea destule procese dar, așa cum ne-a învățat excentricul Radu Mazăre, nu ești primar adevărat dacă nu ești anchetat. În cazul constănțeanului, și judecat.
Așadar, de teren era nevoie doar pentru a se construi un sediu suficient de mare cât să adăpostească toate cele cinci unități de parchet din Galați (Parchetul de pe lângă Judecătorie, Parchetul de pe lângă Tribunal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, DNA şi DIICOT – Galați).
Din 2010 și până acum hotărârea locală a rămas, bine-merci, locală, chit că avea cine să se bată pentru promovarea ei la nivel național, în caz că dorea. Și-a reamintit, la ceas de seară (după ora 17) Guvernul, în ședința de vineri. Și-a mai aprobat o hârtie prin care se mai cer niște hârtii.
”Se va aproba transmiterea de către Guvern a unei cereri către Consiliul Local al municipiului Galați, cu privire la emiterea unei hotărâri care are ca obiect transmiterea unui imobil-teren, cu suprafața de 1.479 mp, situat în municipiul Galați, str.Basarabiei nr.45 A, județul Galați, din domeniul public al municipiului Galaţi în domeniul public al statului, în vederea dării lui în administrarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, pentru construirea noului sediu al acestei unități de parchet”, se arată în nota adoptată în ședința de vineri.
Nu vă temeți, nu înseamnă că se și construiește ceva acum, de la hârtie la cazma drumul e în continuare lung, tot mai lung.
