Potrivit unui studiu efectuat la jumătatea anului trecut, aproape un sfert dintre tinerii români nici nu lucrează şi nici nu au de gând să îşi găsească un loc de muncă prea curând. Iar motive sunt destule, pornind de la instabilitatea pieţii muncii până la lipsa chefului de a merge la serviciu zi de zi. Asta şi pentru că România nu a preluat, încă, modelul suedez, de şase ore de muncă pe zi.
Conform Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă din Galaţi, rata şomajului a mai scăzut în ultimele luni, comparativ cu anii trecuţi, însă nu neapărat pentru că s-ar fi creat, peste noapte, câteva mii de locuri de muncă, ci fie pentru că forţa de muncă a migrat către alte meleaguri, fie pentru că o bună parte dintre cei care se înscriau cândva la şomaj acum nu o mai fac.
Pierdut chef de muncă, declar nul
Reţelele de socializare sunt pline de anunţuri de angajare, de la cele din care nu se înţelege nimic până la cele din care afli programul, salariul, condiţiile, fişa postului, numele de domnişoară al soţiei patronului şi porecla câinelui de la poarta firmei. Metehnele vechi sunt, însă, greu de îndepărtat, aşa că gălăţenii tot cer “detalii”, în loc să încerce prezenţa la un interviu. Aşa cum se poate vedea şi în imaginile de mai jos.
Locuri de muncă ar fi, dar cine le ocupă?
În încercarea de a vedea ce părere au şi tinerii despre piaţa muncii, am stat de vorbă cu câţiva chiar pe stradă. Şi ghici ce? Totul e lapte şi miere. Ofertele de locuri de muncă curg şi, conform unora, doar cine nu vrea nu munceşte. Nici vorbă de criză!
Eu sunt ospătar, dar azi sunt în ziua liberă. Mi-am găsit repede de muncă şi nici nu a contat că nu am experienţă. Da, la interviuri se cere experienţă, dar dacă ştii să vorbeşti, te ia şi aşa. Salariile pot fi mai mari, dar dacă nu ştii să faci nimic, nu poţi să ai pretenţii la început. Sunt locuri de muncă, cum să nu fie? Decât să stai acasă, mai bine să ai banii tăi!
Alţii dau vina pe sistem, pe binom, pe Soroş, pe angajatori, pe mentalităţi, pe orice.
E greu, ca tânăr, să găseşti un loc bun. Politicienii n-au făcut nimic să ne asigure viitorul. Te duci la interviu şi îţi cere experienţă. De unde experienţă, dacă nu te angajează nimeni?
Cert este un lucru. În municipiul Galaţi sunt, în acest moment, aproximativ 1.500 de şomeri, dintre care jumătate sunt şi în plată. Tot conform datelor de la AJOFM, mai bine de 90 la sută dintre aceştia au ca studii doar opt clase şi şcoala profesională. E drept, unii mai trec şi şcoala vieţii în CV, poate s-o găsi ceva de muncă!
Până la venirea unor investitori serioşi, însă, mă tem că gălăţenii vor rămâne prinşi în febra cererii de “detalii” în ceea ce priveşte anunţurile de locuri de muncă, dar şi în mania lui “caut loc de muncă, cine mă vrea, să mă sune!”. În rest, suntem lideri de piaţă în ceea ce priveşte videochat-ul, aşa că tot suntem buni la ceva!
