Ministerul Finanțelor Publice se comportă ca un golan de cartier. Spun asta pentru că de la 1 iulie semnătura electronică devine obligatorie. Pe sistemul – dacă ai de gînd să-ți plătești dările fără să ai de-a face cu birocrația impusă de mine (n.a. eu fiind Statul) bagă tot tu mînuța în buzunar și scoate 50 de euroi pentru semnătura digitală. E adevărat că astfel scăpăm de cozi, drumuri inutile și funcționari țîfnoși. Dar să analizăm puțin și dezavantajele.
Primul ar fi prețul, exagerat de mare după părerea mea. Mai ales dacă ținem cont de faptul că în alte state mai civilizate și europene acest serviciu este gratuit. Dar trebuia și gura băieților deștepți să mănînce ceva. Probabil că nu vă miră faptul că doar trei firme pot furniza celebrele certificate pentru semnatura electronica: CertSign, DigiSign si Trans Sped.
Ironia e că obținerea dreptului de semnătură, această metodă modernă, minunată, fabuloasă… îți scoate peri albi. Presupune alergătura de rigoare, cozi la bancă, completarea unei căruțe de formulare, etc.
Apoi, încărcarea costurilor pe firme este un abuz cu acte în regulă. Dacă cu un astfel de pachet se pot semna un număr nelimitat de CUI-uri, de ce nu l-au cumpărat cei de la Finanțe pentru ca apoi să genereze semnături pentru toate firmele din România?
Cît ne costă să scăpăm de birocrația statului?
-->