Treaba asta cu interzisu’ e un fel de practică divină, e un soi de imitatio dei.
Oare pe Pomul Cunoaşterii era o pancartă pe care scria, eventual cu majuscule: “Interzis consumul de mere. Dăunează grav stării edenice”?
Unele interdicţii sînt făcute parcă din nevoia unora de a arăta cît sînt de şmecheri. Sau de încuiaţi. E clar că stă în firea noastră să impunem tot felul de reguli, să trasăm interdicţii. De-a lungul timpului femeile, negrii, evreii, ţiganii, etc. au suportat o mulţime de interdicţii idioate. Pe vremuri, în restaurantele din Germania era interzis accesul cîinilor şi italienilor.
Am făcut fotografia cu pricina pe uşa unui sediu de bancă. Ce mesaj vor să transmită bancherii? Şi cui?
Cam cum ar trebui să reacţionăm cînd citim asta? “Dragă, ţine tu copilul şi pistolul că am de plătit o rată şi nu vreau să mă enervez dacă o să constat că au mărit-o din nou”.
De fapt, mesajul e foarte clar. La cîte credite dau băncile în ultimul timp, singura modalitate de a ieşi cu bani dintr-o bancă, aşa cum s-a şi văzut, e să-i ceri cu frumosul casierei în timp ce fluturi un pistol prin aer.
Totuşi, e bine că e vorba de bănci. Nici nu vreau să mă gîndesc cam ce interdicţii ar putea fi scrise pe uşa bisericilor, dacă ar prelua obiceiul.
Interzici, deci exişti!
-->