La ArcelorMittal Galați s-a atins un minim istoric în ceea ce privește numărul total de salariați. Astfel, ArcelorMittal Galaţi, cel mai mare combinat siderurgic din ţară, avea la finalul anului 2016 un număr de 5.975 de salariaţi, fiind primul an cînd compania operează cu mai puţin de 6.000 de angajaţi, potrivit datelor prezentate de Ziarul Financiar (ZF) pe baza unor informaţii de la Inspecţia Muncii. În decembrie 2015, fostul Sidex Galați avea 6.227 de salariaţi, fapt care demonstrează că pe parcursul anului trecut (2016) ArcelorMittal Galați a renunţat la 252 de oameni, potrivit calculelor ZF. ArcelorMittal Galaţi avea la privatizare, în 2001, circa 27.600 de angajaţi, ceea ce înseamnă că numărul de angajaţi s-a redus de mai bine de patru ori, în ultimii 15 ani. În total, în decurs de 15 ani au plecat peste 21.000 de salariaţi din combinat.
Este absolut distractiv cum, de vreo 7-8 ani încoace, reprezentanții ArcelorMittal Galați încearcă să convingă comunitatea că ei vor să țină combinatul în viață, prezentînd în acest sens tot soiul de cursuri organizate pentru tinerii care vor să muncească pe platforma siderurgică. În fiecare an aflăm că 50-100 de tineri școliți pe banii combinatului au intrat în pîine și că, în general, treaba se prezintă de la excelent în sus. Iată însă că statisticile spun că patronii combinatului dau oameni afară pe capete, în încercarea de a reduce costurile și, logic, a mări profitul. În urmă cu cîțiva ani, un amic al meu îmi spunea că din 14 electricieni pe schimb, mai rămăseseră numai 6. Dar, volumul de muncă era același, în sensul că ăștia 6 care rămăseseră trebuiau să alerge cît 14, cîți erau inițial. Evident, salariile celor 6 mohicani rămași în cîmpul muncii nu fuseseră majorate pentru că oamenii munceau de două ori mai mult. Și asta pentru că, ce să vezi?, nu erau bani pentru mărirea fondului de salarii. Iar francezii încă se miră de ce pleacă lumea din combinat. De prea mult bine, de ce altceva să plece?!