Vorbim despre tuneluri, facem planuri pentru pasarele dar nu suntem în stare să reparăm o amărîtă de alee. Este vorba despre aleea centrală din Parcul Eminescu care este mai bună de safari decît de promenadă. Iar dacă prin zonă se aventurează un părinte cu căruciorul copilului, situația se complică.
Chiar și așa parcul este plin. Neavînd prea multe alternative, oamenii se bulucesc în Parcul Eminescu și ocolesc cu grijă craterele apărute în alei. Cei care administrează parcul au adus tot felul de ornamente, în pas cu sărbătorile pascale. Foarte frumos, însă nu au adus și niște dale ca să le înlocuiască pe cele stricate/lipsă, în pas cu vremurile în care trăim. Se pare că nici iepurașul de Paște nu a fost în stare să cîrpească drumul, așa că ne punem toate speranțele în familia primarului Stan. Mai precis, în soția edilului șef care are expertiză în construcțiile zonale deoarece a fost mult timp proprietara cîrciumii cu terasă din parc. Aia cu uși multe și cu lozinca „nimeni nu este mai presus de lege”. Oricum, asupra subiectului vom reveni în curînd pentru că a apărut deja terasa ediția 2015. Iar băieții cu amenajatul s-au mișcat repede, astfel încît ar putea fi rugați de fosta lor șefă să-i dea o mînă de ajutor soțului și să-i cîrpească aleile.
Așadar, Noul Galați este exact ca vechiul Galați. Cu puține spații verzi iar cele care există arată, cu mici excepții, nașpa. Dacă peste toate acestea adăugăm faptul că în oraș și în împrejurimi nu prea sunt locuri de agrement, rezultă un tablou sinistru, dezolant și un pic apocaliptic.
Primăria promite marea asfaltare, dar nu este în stare să cîrpească aleile din Parcul Eminescu
-->