Echipa de fotbal Oțelul Galați își numără singură zilele pînă cînd își va da duhul. Pentru mine, personal, nu este deloc o surpriză că Oțelul se va desființa, pentru că această echipă nu produce nimic, în afară de “găuri” și datorii. L-am tot văzut zilele astea prin ziare pe sclavul lui Dan Grigore Adamescu, este vorba despre Lucian Ciofoaia, afirmînd că Oțelul își va reveni, că există planuri de viitor, că nu mor caii cînd vor cîinii. Evident, trebuie să fii complet idiot să iei de bune declarațiile lui Ciofoaia. Dar îi înțeleg pe ziariștii sportivi din Galați că îl bagă în seamă pe Ciofoaia, căci dacă va fi să moară Oțelul, ei, ziariștii sportivi, vor rămîne fără obiectul muncii, nemaiavînd despre ce să scrie. Și trag și ei nădejde de 1 leu speranță că Oțelul va rămîne în Liga I, că Oțelul va face și va drege, ca să aibă și ei ce scrie, eventual să mai trimită o corespondență la Gazeta Sporturilor, pe bani puțini. De ce cred eu că Oțelul Galați va dispărea rapid și sigur? Păi, motivul este unul care ține de economia de piață: în acest moment Oțelul nu produce nimic. Singurele venituri sînt cele din drepturile de televizare, care nu depășesc 1 milion de euro, ținînd cont de poziția codașă ocupată de Oțelul în campionatul recent încheiat. Ar mai fi de luat în calcul și niște bani de la sponsorii cu care Oțelul joacă pe tricou, dar nu e cazul să ne ambalăm, căci vorbim despre sume ridicole, la scara 1/1.
Oțelul Galați e pe minus la toate capitolele
E, ziceți și voi cum poți să susții financiar un club ca Oțelul Galați, care produce maxim 1 milion de euro pe an? Numai dacă luăm salariile jucătorilor (în medie 5.000 de euro pe lună), ajungem lejer la fundul sacului. Lotul lărgit numără cam 20 de jucători, a cîte 60.000 de euro venit anual, deci dintr-un foc rezultă 1,2 milioane de euro. Asta ca să nu mai punem la socoteală cheltuielile cu baza sportivă, cu baremul arbitrilor, cu masa/chiria fotbaliștilor, cu deplasările, cu echipa de fotbal feminin. Nu vreau să par populist, dar arătați-mi și mie un nene din Galați care cîștigă 5.000 de euro lunar (aproximativ 230 de milioane de lei vechi), fără ca societatea privată la care el lucrează să fie pe profit, să nu aibă indicatori economici performanți. Pe scurt, Oțelul Galați încasează maxim 1 milion de euro anual din drepturile alea amărîte de televizare, dar cheltuiește minim 3 milioane de euro într-un sezon. Diferența de 2 milioane de euro ar trebui să fie suportată de patronul Adamescu, care cică ar fi un fel de miliardar sau așa ceva. Da, numai că Adamescu a luat acest club pe nume Oțelul Galați pentru a-l stoarce de bani, nu ca să investească măcar 1 leu în el, adică să vină cu bani de acasă ca să îl țină în viață. În concluzie, atîta vreme cît Oțelul Galați nu produce mai nimic, adică nici măcar cît să acopere salariile fotbaliștilor, este logic ca acest biznis să moară, să fie închis după ce în prealabil a fost declarat ca fiind neprofitabil.
