Cîțiva suporteri, altfel foarte înflăcărați și dedicați cauzei, se străduiesc de cîteva săptămîni să demonstreze că “Oțelul nu moare”. Este vorba, desigur, despre echipa de fotbal Oțelul Galați. Și pentru a demonstra că Oțelul nu moare, ei (ultrașii) au organizat astăzi un miting de protest la Casa de Cultură a Sindicatelor, ca să tragă un semnal de alarmă cu privire la situația dezastruoasă în care a ajuns Oțelul Galați.
Am fost prezent la miting, pe o căldură absolut ucigătoare. Duminică, la ora 16.00, cînd trebuia să înceapă mitingul, afară erau 39 de grade. La sol, însă, temperatura bătea lejer spre 60 de grade. Era insuportabil. Probabil că și acest aspect (disconfortul termic) i-a făcut pe suporterii Oțelului să nu vină la miting. Dar nu se poate pune întreaga vină pentru eșecul mitingului numai în cîrca vremii caniculare. Cu mare indulgență, astăzi la miting s-au adunat cam 150 de persoane. Puțini, jenant de puțini suporteri pentru o echipă ca Oțelul, care în urmă cu 4 ani cîștiga titlul de campioană și Supercupa României. Unde sînt oamenii care în luna mai 2011 umpleau pînă la refuz stadionul Oțelul și mai apoi blocau de bucurie circulația pe Faleză?
La priveghiul celei care a fost Oțelul Galați
Oțelul nu moare pentru simplul motiv că a murit deja. Știu, sună prăpăstios, dar ăsta este adevărul. În momentul de față, Oțelul Galați a fost părăsită de patron, de sponsori, de primarul Marius Stan, de jucători, de antrenor (Florin Marin), de directorul sportiv (Ovidiu Burcă, plecat la Rapid) și, mai nou, de suporteri. De marea masă a suporterilor, mai exact. Cei 100-150 de băieți (vezi video mai jos) care au înfruntat astăzi căldura ucigătoare pentru a striga că “Oțelul nu moare” nu pot schimba soarta echipei. Sînt prea puțini, iar patronatul (gașca mafiotă a lui Adamescu) cred că nici nu îi va băga în seamă. La mitingul de astăzi m-am simțit ca la un priveghi. Suporterii mai bătrîni ai Oțelului depănau amintiri de pe margine despre vremurile glorioase ale Oțelului, despre marii jucători care au făcut istorie la această echipă. Ca și cum Oțelul plecase dintre cei vii, iar în urma sa rămăseseră doar amintirile.
La mitingul de astăzi, ultrașii și-au făcut datoria. Au strigat minute bune sloganuri de susținere a echipei și au afișat bannere în care îi acuzau pe primarul Stan, directorul Ionel Borș de la Combinat și pe patronul Dan Grigore Adamescu că au nenorocit Oțelul. Nimeni, nici cei mai optimiști suporteri ai Oțelului, nu cred însă că echipa își va reveni. Pîndită de faliment (instanța se va pronunța în septembrie-octombrie), fără stadion, fără resurse financiare și rămasă și fără o susținere masivă a suporterilor, în curînd se va vorbi la trecut despre Oțelul Galați.