Eu înțeleg că puterea îmbată, ia mințile și te face să spui și ce gîndești. E frumos și să te lauzi la televizor că ai modele, să aspiri, să-ți propui ori măcar să-ți dorești. Dar toate lucrurile astea nu te feresc nicicum de penibil.
Am văzut ieri la Digi, la Kilometrul 0, că Monica Macovei s-a comparat nonșalant cu Nelson Mandela (bănuiesc că atunci cînd a văzut faza asta lui Ponta i-a scăpat un: pe bune, fă!?). Cică seamănă în multe feluri cu Mandela și se identifică cu multe din lucrurile pe care acesta le-a făcut în viața lui. De, acum mai contează și din ce parte a gratiilor privești. Personal, cînd am auzit monstruoasa comparație, am realizat că o proastă care crede (mă rog, pretinde) că are și prințipii, constituie întotdeauna o combinație penală.
Și ca să fac o glumă proastă, aș spune că Monica Macovei nu prea seamănă cu Mandela nici măcar în sensul că e la fel de urîtă ca el. Și asta pentru că nea Mandela, mă rog cînd trăia, deși era departe de a fi vreun Făt Frumos, avea o tonă de alte calități care-l făceau simpatic și respectat.
Dar cînd o auzi pe Macovei cu cine se compară cînd apare pe sticlă, n-ai cum să nu te-ntrebi ce repere spirituale are Elena Udrea, altă candidată la fotoliul lui Băsescu.
Deși unii mai diaconești ar spune că, cel puțin din profil, aduce cu Jack Spintecătorul, sînt sigur că Udrea are alt reper moral. Ne spune ea care e, că acuși începe campania electorală. Și doar faptul că e blondă produce o ușoară confuzie în masă, în sensul că e nevoie să te chinui puțin (minim vreo două pahare – în cazul unora) pentru a-i sesiza spiritualitatea profundă.
Păi ce, fufele din politică nu poate să aibă și ele modelele lor?
Partajează
