În Galaţi, există o sumedenie de bănci care merită tratate cu curul. Este vorba despre alea care-ţi vîră comisioane ascunse şi-n buzunarul de la piept, ca să nu zic cur, căci ar însemna să mă repet. Această situaţie este perfect contrabalansată, graţie primarului Dumitru Nicolae, care a avut, are şi va avea grijă ca gălăţenii să nu dispună de bănci pe care lumea să se poată relaxa. Ba nu, moşneagul Nicolae s-a îngrijit de chestiunea asta, dar doar în direcţia care l-a interesat în mod direct. Primarul Nicolae a pus bănci mişto, din lemn, pe care nu-ţi îngheaţă bucile, dar doar în zonele prin care umblă el: pe aleea de la Nespălata către Elice şi, mai nou, în preajma primăriei. Zone pline de boşorogi, de şahişti şi de tablagii (cu tresele pe sub cămaşă), care staaaau toată ziulica pe bănci first class! Nicolae se comportă de parcă ar fi doar primarul Mazepei, nu al Galaţiului. Îl doare nicăieri de celelalte cartiere, de dobitocii care l-au votat în iunie 2008. Mergeţi, vă rog, în Grădina Publică, să vedeţi cam ce bănci sînt acolo. Din betoane dintr-alea jegoase, ciuntite, pe care nu-ţi vine să te aşezi nici dacă ai avea un pistol pus la tîmplă. În Dunărea, I.C. Frimu, Aviaţiei sau Ţiglina III, nici vorbă să fie plantate noi bănci, darămite dintr-astea de lux, din lemn. Culmea este că Dumitru Nicolae a cîştigat trei mandate de primar al Galaţiului îndeosebi cu ajutorul gălăţenilor din cartierele muncitoreşti, pe care acum, iacătă, îi tratează cu curul, în loc să le pună la dispoziţie o bancă decentă pe care aceştia să-şi poată pună, scuze încă o dată, votul!
