Cu prilejul faptului că Bianca a luat o pauză de Cristea și de cum îl mai cheamă pe băiatu ăla cu vremea care-o luă de nevastă, știrea cu ”mîna” lui Eminescu s-a strecurat, în prime time, pe la mai toate televiziunile.
Știți speța, un nebun ușchește de cîțiva ani mîna muzei lui Eminescu de la statuia din parcul cu același nume lăsînd autoritățile cu buza neputiincioasă. Cred c-a furat-o pînă acum de vreo 25 de ori, fără să fie prins. În cele din urmă autoritățile s-au mobilizat, chiar de mai multe ori, ”decît” că degeaba. În afară de faptul că polițiștii comunitari au sforăit ceva mai vigilent decît o făceau în mod normal, mare lucru nu prea s-a întîmplat. Anul trecut, la sugestia culturnicului Ilie Zanfir, consilier local PSD, s-au cumpărat și cîteva camere video. Bani aruncați pe fereastră, căci hoțul și-a completat nestingherit colecția de mîini. Așa că hoția și poezia au mers în continuare mînă-n mînă.
Trecînd peste faptul că nenea ăla care fură mîna muzei e cam cretin, văzînd neputința autorităților, mai mai că devine ușor simpatic. Numai că gata, pînă aici. Cineva a pus piciorul în prag și a găsit în sfîrșit o soluție. Mîinii i s-a făcut filet și e scoasă numai de sărbători. Asta e, atît i-a dus capu. În rest, mîna stă cuminte în sertar și așteaptă probabil ca autoritățile să fie lovite de inspirație și să găsească o altă soluție care să nu implice nicio înfiletare.
