Toți țăranii cu surcele la subraț, care au descoperit dușul după ce părinții lor și-au luat cu greu adio de la fîntîna din fața porții pentru a se muta la oraș, simt în aceste zile o mare durere civică în inimă. Brusc și deodată, toți peizanii strămutați la oraș au descoperit faptul că în fața stihiilor oamenii trebuie să fie uniți. Bine, ei sînt prea proști ca să înțeleagă faptul că omenirea, natura umană prin definiția ei, nu este construită în așa fel încît să își dea mîna peste țară, vorba cîntecului, dacă nu are un interes.
De exemplu, eu. Mi se rupe de faptul că gălățenii (țigani, români etc) din Valea Orașului vor fi inundați. Nu îmi pasă absolut deloc. Aseară am privit liniștit la tv a doua semifinală de la Cupa Mondială (Spania – Germania, scor 1-0), și absolut nici un moment nu m-am gîndit că gălățenii din Valea Orașului ar putea rămîne pe coclauri dacă Dunărea se mai umflă un pic, dacă inundațiile se vor face și în acest an cît casa.
Sînt mulți proști pe lumea asta care nu înțeleg că dramele se gestionează și se consumă în tăcere. Eventual în familie sau alături de prietenii cu care ai împărțit pînă și coaja unei nuci. Așa cum pe tine nu te va ajuta nici dracu pe degeaba să îți cari mobila atunci cînd te muți, nici pe amărîții din Valea Orașului sau de-aiurea nu se va grăbi nimeni să îi consoleze cu un sac umplut cu nisip, care să fie stavilă în fața Dunării dezlănțuite. Jandarmii dau cu cîrca la saci nu pentru că le place (căci sînt sigur că îi înjură printre dinți pe țiganii care stau în Valea Orașului), ci pentru că la sfîrșitul lunii au promisă o bonificație financiară.
Vrăjeala asta ieftină cu “să punem cu toții mîna pe lopeți”, “să ne ajutăm aproapele” sau “să fim solidari” sună bine la nivel declarativ. Toți ipocriții achiesează la porcăriile astea, invocînd faptul că trebuie să ne susținem unii pe alții în momentele grele.
Bre, în ziua de azi nimeni nu mai susține pe nimeni. E care pe care, ca după război, cînd proviziile de alimente sînt pe sfîrșite, iar gurile de hrănit sînt tot mai multe.
