În urmă cu doi ani, în data de 17 ianuarie 2011, scriam pe antidotul.ro (click aici) că fotbalistul gălățean Cornel Râpă se comportă ca un cocalar prost. Imediat au sărit ultrașii de la Oțelul să mă apostrofeze în comentarii că de unde și pînă unde îmi permit eu să vorbesc așa despre un jucător de mare caracter de la Oțelul, un fotbalist de mare perspectivă cum este Cornel Râpă? Păi, asta era opinia mea la vremea aceea și iată că evenimentele din ultimele 24 de ore vin să confirme faptul că nu am greșit deloc atunci cînd am apreciat că Râpă se comportă ca un cocalar prost. Sau dacă nu prost, cu siguranță nerecunoscător, parșiv, mizerabil.
După cum cred că deja ați aflat (a scris Gazeta Sporturilor încă de azi dimineață), fotbalistul Cornel Râpă de la Oțelul a semnat pe șest cu Steaua. De ce zic pe șest? Pentru că Râpă încă se află sub contract cu Oțelul, e drept că doar pînă la vară. Tocmai în asta constă parșivenia: Râpă a refuzat să își prelungească înțelegerea cu Oțelul, pentru a putea pleca gratis sau pe bani puțini la altă echipă. Altfel spus, Râpă a ales să tragă țeapă pe față Oțelului pentru a-și vedea el sacii în căruță. Gigi Becali a spus că el dă doar 50.000 de euro pe Râpă pentru a-l lua chiar de mâine la Steaua, nu din vară, în timp ce Narcis Răducan de la Oțelul a afirmat că fără 200.000 de euro fotbalistul gălățean nu pleacă nicăieri și va sta pe tușă tot pînă la vară.
Oțelul i-a dat o șansă lui Râpă. Râpă i-a dat un șut în cur Oțelului
Este treaba lui Cornel Râpă dacă a ales să plece la Steaua, dar din punctul meu de vedere el s-a comportat ca o jigodie în relația cu echipa care l-a făcut fotbalist. Râpă este gălățean get-beget. E născut în 1990, în Galați, iar din anul 2000 pînă în 2008 a jucat la juniorii Oțelului. În noiembrie 2008 a debutat în Liga I, iar în 2010 a jucat primul meci în naționala României, într-un meci contra Italiei. Râpă a fost un băiat cu o situație modestă acasă. Meritul lui este că s-a ținut de fotbal, căci altfel cred că acum juca fotbal la Școala 13, pe o navetă de bere, într-un campionat obscur de cartier. Dacă Râpă a ajuns să conducă mașini străine, să aibă o casă a lui, să nu mai stea cu părinții, atunci ar trebui să mulțumească Oțelului 1000 de ani de-acum înainte. Căci dacă antrenorul de atunci al Oțelului, Petre Grigoraș, nu îl lua la prima echipă, Râpă era un nimeni acum. La fel, dacă Marius Stan (președinte la Oțelul la vremea respectivă) nu și-ar fi dat acordul pentru ca Râpă să vină la prima echipă a Oțelului, marele fotbalist din Țiglina 14 bătea acum cornere pe la Cimentul Babadag.
O să spuneți că și Răpă a făcut multe pentru Oțelul. Se prea poate, dar pentru asta a fost plătit. Eu vorbesc acum despre șansa care i s-a dat lui Râpă. Știți cîți juniori ajung la 18 ani, dar nu au norocul să fie ajutați să joace direct în Liga I? Despre asta este vorba. Ori cînd tu, Cornel Râpă, dintr-un nimeni care veneai cu autobuzul la antrenamente, ai ajuns să cîștigi 100.000 de euro pe an datorită Oțelului, nu poți să ai nesimțirea să sări gardul cu nonșalanță și să semnezi la 12 noaptea cu o altă echipă, nu contează că e Steaua, CFR Cluj, Vaslui sau mai știu eu ce. Râpă ar fi trebuit să se gîndească, zic eu, că trebuie și Oțelul să încaseze un ban serios de pe urma unui eventual transfer al său. Dar ce pretenții să ai de la Râpă, care acum doi ani s-a umectat ca o pițipoancă proastă atunci cînd un nene i-a fluturat în față cheile unui Volkswagen Golf 6?
