 |
| Imagine din viitor, cu muncitori care salută nenorocirea numită Sidex |
Mă gîndeam să încep patetic, cu întrebări de genul “Cît bine şi cît rău face ArcelorMittal oraşului Galaţi?”. Am să las, însă, ziarul “Viaţa liberă” să pună astfel de întrebări, fără să se şi pronunţe asupra subiectului. Prin urmare, nu am să mă ascund după litere, virgule şi alte fraze goale: eu votez pentru închiderea Combinatului, pentru că această întreprindere este cioclul nr. 1 al Galaţiului. Dar, mai bine, hai să dezbatem pe această temă, să punem în balanţă anumite aspecte.
1) Ce ne facem cu cei 14.000 de angajaţi? Simplu: jumătate dintre ei pleacă la ţară, acolo de unde au fost aduşi cu forţa de regimul Ceauşescu, pentru a munci în Combinat. Îşi vînd apartamentele şi dispar la cîmpie! Mulţi dintre ei cred că ar fi fericiţi: s-ar întoarce la găinile şi cocenii lăsaţi moştenire de tata mare. Cealaltă jumătate se recalifică. La urma-urmei, şi în Brăila s-au închis jdemii de întreprinderi, dar oraşul nu a murit. Şi, credeţi-mă, în Brăila au fost mai mult de 14.000 de disponibilizaţi, şi uite că, acum, oraşul vecin suflă puternic în ceafa Galaţiului.
2) Dar locuri de muncă? Aici e o mică problemă. Îi recalificăm pe cei 7.000 de inşi care nu au găini pe care să le crească la ţară, dar unde să muncească bieţii oameni, pentru a cîştiga un ban, pentru a supravieţui? Oameni buni, fără mişto, trebuie legalizată prostituţia, pentru ca Galaţiul să înveţe să trăiască din turism. Sîntem oraş la Dunăre, cu hotel pe Faleză, cu locuri de vizitat, deci este loc pentru străinaşii cu bani, să vină să asculte cum creşte iarba în Galaţi. Ştiu un oraş din Cehia, aflat la graniţa cu Germania, unde oamenii trăiesc din turism de orice fel: sexual, de croazieră, de 2 lei etc. Totul este să exploatezi potenţialul zonei în care trăieşti.
 |
| Combinatul este păzit, dar pe noi, fraierii din Galaţi, nu ne păzeşte nici dracu’ de Combinat |
3) Scăpăm de poluare. E clar că patronii ArcelorMittal nu au absolut nici un gînd să mişte vreun deget pentru a ne proteja plămînii. Ei preferă să plătească de 2 ori pe an amenzi de sute de milioane de lei la Agenţia de Mediu (adică fix kk-mk), pe care apoi să le conteste în instanţă, decît să investească sute de milioane de dolari în modernizarea instalaţiilor, aşa cum s-au angajat prin contractul de privatizare.
4) Şi în SUA există combinate siderurgice. Cum ar fi, de exemplu, cel din Pittsburg (judeţul California, comuna San Francisco). Da, dar acesta este amplasat undeva departe de comunitate, ca să nu mai zic că acolo nu te joci cu poluarea. În Europa, toţi fug de combinatele siderurgice. Să existe, zic ei, dar nu la noi în ţară! Avem nevoie de oţel, dar hai să facem la alţi fraieri, să-i nenorocim pe alţii cu noxele noastre!
5) Oportunitate imobiliară. Imaginaţi-vă cam cîte chintale de hectare ocupă ArcelorMittal. Pe tot acel teren, dacă se va întîmpla vreodată să devină teren viran, numai bun de construit pe el, se poate ridica un nou oraş. Un fel de Pipera sau Corbeanca pentru Galaţi. Şi, decît să inhalăm jeg de la Combinatul ăsta nenorocit, mai bine mergem cu maxi-taxi să vizităm vilele lui Ionel Borş, pe care mai mult ca sigur şi le poate ridica aici.
P.S. În curînd, pe marile ecrane antidotul.ro, vă voi livra informaţii preţioase despre salariul lui Ionel Borş, dar şi despre cel al fostului director de la ICMRSG, Anton Coman, actual director în cadrul ArcelorMittal Galaţi.
