Autoritățile lucrează la complicarea implementării proiectului “Facilitarea inserției pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități”
Persoanele cu dizabilități vor primi un ajutor substanțial de la stat, asta în cazul în care își vor dori să se angajeze.
Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții, în parteneriat cu Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, intenționează să facă ceva concret pentru persoanele cu dizabilități. Le va”oferi” vouchere pentru achiziționarea diverselor echipamente de care au nevoie – aparate auditive, scaune rulante, proteze etc.
Foarte frumos până aici! Evident, există și un “dar”, pentru că altfel nu aș mai fi pomenit despre birocrație. Pentru a putea accesa “inserția”, persoanele vizate de acest proiect trebuie să străbată următorul labirint:
- se prezintă la AJOFM cu cartea de identitate, adeverință medicală și ultimul document de studii
- AJOFM va înregistra cererea (dacă le vor funcționa calculatoarele CIP03 de ultimă generație) și le va acorda servicii de informare, consiliere și mediere (?)
- după ce persoana cu dizabilități este mega-consiliată (!), aceasta trebuie să se prezinte la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, în cazul în care a găsit un xerox, pentru că acolo va trebui să depună următoarele documente:
- cerere pentru acordarea voucherului
- certificat de încadrare în grad de handicap și anexa acestuia (copii)
- recomandarea medicului specialist privind tipul de tehnologii și dispozitive asistive și tehnologii de acces
- acordul privind participarea la măsurile pentru stimularea ocupării forței de muncă asigurate de AJOFM, însoțit de Planul individual (copie)
- angajamentul că nu înstrăinează produsul asistiv.
E cam lung drumul, dar trăim în România, așa că totul e normal! Nu uitați despre dosarul cu șină, ar fi grav.
Voucherele au o valoare fixă, de 23.000 de lei. Suma nu se livrează în numerar.
Cu această ocazie, am o întrebare pentru autorități – oare un picior poate crește la loc?
Este absurdă întrebarea? Da, numai că realitatea mioritică bate SF-ul.
Cunosc o persoană care suferă de o afecțiune tiroidiană. Problema este cronică, evident, nu e ca și cum ar putea fi vindecată. Numai că respectiva persoană este obligată să se prezinte la control, din doi în doi ani, pentru a se constata dacă încă mai suferă de această afecțiune. Pentru că, altfel, aceasta nu ar mai putea încasa pensia de invaliditate.
Dar aberațiile legislative nu se opresc aici, nici vorbă! Discutând cu persoana în cauză, am aflat că la respectivul control (obligatoriu) trebuie să se prezinte și cei cu handicap locomotor. Cu alte cuvinte, statul român verifică dacă între timp nu ți-a crescut la loc piciorul, pentru a putea beneficia de imensa sumă de câteva sute de lei!
Cum adică, vine omul pentru a se constata dacă între timp nu i-a crescut un alt picior?
A pune oamenii pe drumuri, doar pentru a face act de prezență pe la diverse ghișee, cu dosarul cu șină la purtător, este o aberație. Tipic românească. Dar, a pune pe drumuri oameni care prezintă diverse grade de invaliditate, eh, asta e bătaie de joc.
Sper ca în cel mult 200 de ani să intrăm și noi în secolul 21.
Sănătate!
Citește și: Refugiile pentru persoanele cu dizabilități reprezintă opera unor handicapați
