Deputatul USR Bogdan Rodeanu apare în datele prelucrate de Autoritatea Electorală Permanentă cu o donație de 56.000 de lei.
O sumă destul de mare pentru cineva care declara că trăia din salariul de director al Direcției Cămine, Cantine și Proiecte Studențești. Ori în condițiile astea, apare întrebarea firească: de unde atîția bani sau cine a avut interesul să doneze o sumă atît de mare într-un proiect politic care la acel moment părea mai mult o aventură.
Ulterior, Bogdan Rodeanu a venit cu unele precizări, pe pagina lui de facebook, din care reiese că suma de 56.000 de lei ar reprezenta suma totală primită din diferite donații de către USR Galați. Mai mult, deputatul USR a explicat că legea impune ca unul din candidații înscriși pe listele partidului să primească aceste donații și de aici a apărut și confuzia.
Dar chiar și așa, rămîne întrebarea: cine a avut interesul să doneze atîția bani pentru USR Galați? L-am sunat pe Bogdan Rodeanu ca să-l întreb dacă în numele transparenței pe care o tot clamează USR, nu este dispus să facă cunoscută lista de donatori. Nu de alta, dar în lipsa ei, se pot naște tot felul de speculații și suspiciuni.
Un demers care ar fi necesar, fie și dacă ținem cont de faptul că legea prevede ca în 12 luni de la alegeri, identitatea donatorilor să fie făcută publică de către Autoritatea Electorală Permanentă, prin Monitorul Oficial.
Recunosc că nu este ceva confidențial, dar trebuie ca mai întîi să vorbesc cu cei care au făcut donații
Bogdan Rodeanu a recunoscut că personal nu a donat nimic în campania de la alegerile parlamentare de anul trecut. Mai mult, Rodeanu a recunoscut că avocatul George Eduard Dircă, cel care avea să ajungă aproape miraculos senator de Galați, a donat modesta sumă de 400 de lei.
Ori în aceste condiții, de unde a venit grosul banilor? Ei bine, Bogdan Rodeanu nu a părut foarte fericit atunci cînd i-am cerut să lămurească problema donațiilor, dar nici nu a refuzat categoric o posibilă clarificare. Numai că a cerut un răgaz, ca să vorbească cu donatorii în cauză.
Ideea este că trebuie să vorbesc cu cei în cauză, să le explic situația. Este vorba aici de disponibilitatea omului. Recunosc că nu este ceva confidențial, dar nu pot să fac acest pas fără acordul lor. Am să discut cu ei, dar s-ar putea să nu fie de acord și atunci nu am ce să fac. Trebuie că mai întîi să discut cu ei și dacă sînt de acord nu văd nicio problemă.
