Ascultând audiofile-ul (poate citeşte şi Stan) postat de Răzvan Postolache în articolul lui de ieri, mi-am dat seama încă o dată ce insalubră poate fi meseria de jurnalist.
Întâi de toate, mi-am amintit de Radu Mazăre, alt primar certat cu presa, din care culmea! şi el se trage. Nu ştiu câţi şi-l mai amintesc ca patron de ziar şi televiziune în Constanţa, dar cu siguranţă angajaţii lui da, şi aş paria că mai mult printre dinţi îi rostesc numele decât printre urări de bine. Despre angajate n-aş băga mâna-n foc, deoarece, vorba primarului Nicolae, „ăştia cu gura mare nu se pricep la nimic”. Revenind la Mazăre, e de observat cât de „înmănuşat” e totuşi când susţine implicarea lui Băsescu în necazurile cu autorităţile ce i s-au pus pe urme. Se fereşte să rostească cuvinte grele, ba chiar şi acuzaţiile directe le ocoleşte – ce mai! – ca un adevărat ziarist cu ochii pe Codul Penal, secţiunea despre calomnie şi insultă. Când vine vorba de ANI, limbajul se mai colorează, însă textila nu este dată jos, „chiloţii” tanga brazilieni stând totuşi pavăză în faţa înjurăturii grele. Pe care o rezervă însă presei. Scuipând indirect acolo de unde a plecat, Mazăre se ia de cei de la Hot News cu toată gura, aşa cum muşca o blondă înfometată un hot dog în glumele din tinereţea lui Iulian Grosu.
Un alt primar de poveste, Dorin Florea de la Tg. Mureş, cred că e urmărit de modelul Mazăre. În biroul acestuia se lăfăie mobilier de hacienda, cu dungi în culori pastel, furat direct din telenovela Sclava Isaura contribuabila, iar în cuier se vede o palărie de doc albă şi un sacou de dicator în El Ecuador. Nervos ca pe Dâmboviţa însă, Florea se agită la ziarişti vizibil complexat nu atât de statura-i scundă cât cracănată, disperat să afle cine le vinde ponturi din primăria mă-sii. Se observă aerul încărcat de injurii ca la uşa unei instituţii publice şi condiţionat de un aparat montat ca la ţară, direct pe pervaz. Parcă’i şi văd pe muncitorii sictiriţi de munca fără bacşiş cum îşi râd în barbă că l-au păcălit pe Hugo Chavez cel închipuit şi n’au mai stat aplecaţi sau căţăraţi ca naiba să monteze ca la carte…
Ăştia doi au puncte comune. Le pasă de ce spune presa, opinia publică în fond. Bagă şi ei la maţ, dar dau şi la populime. Parcul Tăbăcăriei, transportul constănţean şi semnalizarea rutieră la malul mării vorbesc de la sine. De la Galaţi la Tg. Mureş sunt ani lumină ce se văd din elicopter când te duci să-ţi reglezi ceasul la spitalele lor. Nu-i aşa, dom’ primar?
UNIColae
La noi însă totul a îngheţat în proiect ca reparaţiile interminabile dintre bariera Traian şi Metro. Mai mult, dacă eşti contra, devii conflictual, ba chiar se cheamă că te iei de viaţa primarului şi vrei să-l bagi în spital! Ziaristul se agita citând o hotărâre juecătorească, legea, cremenalul – primarul nicio treabă n’avea, nu s’a inventat nasul care să se bage în “manageriatul întreprinderii” cât e el la butoane.
D’aia e de preferat golanul de port intelectualului cu Ştefan Gheorghiu. Primul e negociabil, uneori chiar şantajabil, parţial fezabil pentru comunitate. Ultimul e implacabil. La el istoria a îngheţat atunci de când îi convine lui s’o “păstreze ca nouă”. Mai mult, problema e că vizavi de presă e chiar mai periculos. În lipsa izbânzilor de care se bucură “golanii” în afaceri, la cărţi sau la femei, “intelectualul” n’are altă satisfacţie decât să trântească uşa’n nas presei. Tare mi-e frică însă că deja primarul nostru e de cealaltă parte a uşii. Doar că încă nu-şi dă seama. Poate când va începe să plouă.