Bă, să moară Nicolae dacă vă mint cu ceva: nu trebuie să mai plecați niciodată din Galați dacă vreți să nu suferiți o depresie majoră, să vă apuce dracii cei mai negri din lume. Căci dacă părăsiți Galațiul fie și pentru 3, 8 sau 27 de zile trebuie să știți că reîntoarcerea, vorba aia, pe meleagurile natale este crîncen de insuportabilă.
La dracu, n-am nici trei ore de cînd am revenit în Galați și deja am luat contact cu civilizația de la Dunărea de Jos. Am evitat în ultima clipă un maidanez care circula regulamentar pe una dintre șoselele cu gropi din Galați și era cît pe ce să ajung pe contrasens. Cu această ocazie am jurat cu voce tare: data viitoare nu mai evit nici un cîine, poa’ să fie el și de 200 de kile. Îl iau în plin, chit că știu că risc să îmi bulesc mașina.
Te cuprinde depresia cînd revii în Galați din orice alt oraș mare din țară, adică din Brașov, Sibiu, Timișoara sau Oradea (în caz că te-ai decis să o arzi un pic la munte), darămite atunci cînd te întorci din străinătate. Eu am fost plecat doar 8 zile și deja îmi vine să nu mai despachetez (trollerul e încă în holul de la intrare, mi-e lene să scot țoalele din el).
Da-te-ai cu nămol în slip!
Ce naiba să faci în Galațiul ăsta insalubru, care pe zi ce trece se îndepărtează de ideea de lume civilizată? Și stați liniștiți că am mai plecat din țară, inclusiv pe vremea lui Ceaușescu, deci nu sînt genul de om care să ejaculeze de bucurie că a trecut și el prima dată o graniță, că a arătat buletinul (pașaportul) la vamă.
Mă gîndesc să scriu în 2-3 episoade unde am fost și cum a fost. Dar mi-e că o să mă confunde lumea cu vreun jurnalist ratat de la “Viața liberă”, căci numai ăia au (sau cel puțin aveau) obiceiul să scrie în ziar cronici de vacanță (jurnale de călătorie), să povestească ei cum s-au dat ei cu nămol la Techirghiol sau cum și-au făcut poze pe Vf. Omu, de parcă ar fi călcat pe Lună, nu în Munții Bucegi.