Ne-am luat cu campania electorală şi am pierdut din vedere un eveniment care s-a produs săptămîna trecută, joi mai exact. În această zi a avut loc o şedinţă de Consiliu Local, în cadrul căreia cinci gălăţeni au fost făcuţi Cetăţeni de Onoare.
Personal, mi se pare o prostie chestia asta cu acordarea de titluri, diplome şi alte tinichele fără valoare pe post de înalte distincţii. Dar sunt mulţi care suferă de nebăgare în seamă, care îşi imaginează că vor rămîne în istoria oraşului, că îşi va aduce naiba aminte de ei dacă au fost ridicaţi, sanchi, la rangul de Cetăţean de Onoare al Galaţiului.
Aveam o părere bună despre consilierul local PDL Petru Alexe. Am apreciat faptul că a fost singurul ales local care a încercat să împiedice o nouă înscăunare a lui Florin Melinte în fruntea Teatrului Muzical. Alexe a făcut şi el cît a putut: a protestat public, i-a bătut obrazul primarului Dumitru Nicolae şi a reclamat neregulile de la simulacrul de concurs pentru ocuparea funcţiei de director la Muzical.
Petru Alexe a făcut, însă, joia trecută, un gest absurd: l-a propus pe fostul rector al Universităţii “Dunărea de Jos” Galaţi, Emil Constantin (foto), pentru a fi făcut Cetăţean de Onoare. Înainte de a fi consilier local, Alexe este Decan al Facultăţii de Inginerie şi Ştiinţă a Alimentelor (Chimie Alimentară), adică provine tot din mediul universitar, ca şi fostul rector Emil Constantin. Înţeleg că au fost colegi, că poate au fost împreună la bibliotecă sau au jucat Macaua pe şuturi în cur, dar de data asta Alexe a făurit-o în ultimul hal.
Premierea tov. Constantin, o insultă civică
Poate că unii dintre voi aţi uitat cine a fost Emil Constantin. Păi, cum ziceam, a fost rector al UDJ Galaţi, în perioada 1996-2004. Un comunist cu vederi înguste, care şi-a găsit locul în PSD. Constantin va rămîne în istorie nu ca un intelectual fin, care prin pricepere şi isteţime a reuşit să aducă prestigiu Universităţii “Dunărea de Jos”, ci drept individul care s-a agăţat de scaun pînă în ultima clipă, mai ceva ca Ceauşescu. În 2006, Emil Constantin împlinise deja 65 de ani, dar nu vroia să plece la pensie, ci visa să revină în funcţia de rector, să moară cu ea în braţe. Legea îi interzicea clar că nu mai poate fi rector, dar Constantin a făcut tot circul de pe lume pentru a-şi păstra privilegiile.
Graţie lui Emil Constantin, UDJ Galaţi a pierdut numeroase procese, plătind despăgubiri importante studenţilor Radu Ştefănuţ şi Laurenţiu Maxim, pe care fostul rector s-a ambiţionat să-i exmatriculeze în mod abuziv. Ca orice activist de nădejde, educat în spiritul Academiei “Ştefan Gheorghiu”, ex-rectorul Constantin nu a vrut să cedeze sub nici o formă în faţa evidenţei, să accepte că a greşit şi să permită celor doi studenţi exmatriculaţi să revină la cursuri.
Onoare înseamnă integritate morală, probitate, corectitudine, demnitate, cinste. Ce integritate morală să aibă un tovarăş ca Emil Constantin, care s-a ţigănit pentru un pumn de bani şi-o salbă de funcţii cu întreg mediul universitar din Galaţi, de-a ajuns scandalul pînă la Bucureşti, la minister. Sună a jignire să auzi că un personaj ca Emil Constantin a fost făcut Cetăţean de Onoare al Galaţiului, ca şi cum ar fi făcut cine ştie ce fapte de vitejie sau ar fi adus prestigiu acestui oraş.
Alături de consilierul Petre Alexe (cel care a iniţiat această insultă la adresa gălăţenilor), la fel de vinovaţi sînt şi consilierii locali, care au legalizat insulta cu pricina, votînd pentru ca Emil Constantin să primească titlul de Cetăţean de Onoare.