Între 14 iulie și 10 august, nava de cercetare REXDAN, operată de Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, a plecat într-o călătorie ca-n povești: din portul de la Dunărea noastră până la Viena și retur.
Dar nu pentru shopping la Mariahilferstraße, ci ca să pună pe agendă un subiect ignorat de mulți – sedimentele. Da, nămolul și nisipul de pe fundul Dunării. Care pot să însemne ori siguranță, ori dezastru pentru navigație, agricultură și ecosistem.
Nava, echipată cu nouă laboratoare, a fost un fel de ambasadă științifică plutitoare. A făcut opriri în Bulgaria, Serbia, Ungaria, Slovacia și Austria, unde a adunat laolaltă profesori, politicieni, ONG-iști și diplomați. S-a vorbit despre cum să împaci economia cu ecologia, adică să folosești Dunărea fără s-o sufoci.
Apogeul a fost la Viena, unde s-a ținut o întâlnire cu ștaif: ambasade, ministere, universități, toată lumea bună.
După ce și-a făcut datoria diplomatică, REXDAN a revenit acasă și, între 23 august și 10 septembrie, a intrat în modul „hard science”: o campanie de cercetare pe sectorul românesc al fluviului, între Turnu Măgurele și Corabia. Fără public, fără poze, dar cu date esențiale pentru modelele hidrologice și de transport al sedimentelor.
Și asta nu e tot: în iarna 2025/26, proiectul european SUNDANSE, din care face parte și REXDAN, va lansa o finanțare de până la 100.000 de euro pentru autorități locale și regionale din zona Dunării. Cu alte cuvinte, dacă primăriile sau consiliile județene au idei bune despre cum să gestioneze sedimentul, pot să prindă bani serioși.
Morala poveștii: Galațiul nu exportă doar oțel și fotbaliști, ci și știință. Și, culmea, pe Dunăre.
