La Galați nu mai e vorba de „promisiuni”, „potențial” sau „ar fi păcat să nu…”. E vorba de fapte. Iar cele mai recente vin de la Gala Premiilor Rinocerul 2025, unde Teatrul Dramatic Fani Tardini a plecat acasă cu patru premii pentru același spectacol. Nu din întâmplare, nu din politețe, nu din rotația norocului.
Spectacolul se numește Regina nopții și a fost premiat pentru:
-
Cel mai bun spectacol de comedie
-
Cea mai bună interpretare feminină – rol principal: Oana Mogoș (Valeria)
-
Cea mai bună interpretare feminină – rol secundar: Elena Emandi (Găina Moțată)
-
Cea mai bună piesă românească jucată în premieră absolută
Patru distincții pentru un singur titlu spun mai mult decât orice comunicat festiv. Spun că la Galați se lucrează coerent. Spun că dramaturgia contemporană nu e tratată ca o bifă, ci ca un motor real de repertoriu. Și mai spun ceva: că Proiect 9. Teatru Românesc Contemporan nu e un slogan frumos, ci o construcție pe termen lung care dă rezultate măsurabile.
„Regina nopții” e unul dintre acele spectacole care nu funcționează printr-un star singular, ci prin forța unei trupe întregi. 17 actori urcă pe scenă seară de seară. Nu ca decor uman, ci ca organism viu, coerent, atent. Asta explică de ce sala e plină și de ce aplauzele nu sunt formale.
Premiile de acum nu apar din senin. Ele vin după ani de prezențe constante în UNITER, Festivalul Național de Teatru, FITS Sibiu, după spectacole ca Salba dracului, Vrabia, Bujor și, mai recent, Regina nopții. Un traseu care arată continuitate, nu sclipiri izolate.
În spatele acestui drum se află o echipă și o viziune managerială asumată. Florin Toma, directorul general al teatrului, vorbește despre drum, nu despre trofee. Despre muncă, eșecuri, reinventări și răbdare. Nu e discurs de gală. E realitatea oricărui teatru care a ales să nu stea pe loc.
Un rol esențial în această transformare îl are și Leta Popescu, directoarea artistică, sub semnătura căreia dramaturgia contemporană a devenit o componentă centrală a identității teatrului. Textele scrise special pentru trupă, riscurile asumate, temele incomode sau intime au mutat teatrul din Galați din zona „respectabil” în zona „relevant”.
La fel de important e ce se întâmplă dincolo de scenă. Proiecte precum Miercurea noastră, CITIM sau Seria de întâlniriarată un teatru care iese din clădire, intră în oraș și își asumă rolul de spațiu de dialog, nu doar de consum cultural.
Pe scurt: cele patru premii Rinocerul nu sunt o întâmplare fericită. Sunt confirmarea unui teatru care a ales să crească, să riște și să fie prezent. Iar dacă 2025 a adus patru premii și patru nominalizări UNITER, 2026 se anunță fără frână.
