Muzeul de Istorie ”Paul Păltănea” din Galați, sala ”Lapidarium”, ora 11.00. Moment festiv, ba chiar protocolar. Prezenți: primarul din Galați, cel din Cahul, prefect, alți oficioși, politicieni și o samă de invitați. Scopul: semnarea documentului de cooperare între municipiul Galați și municipiul Cahul.
Deci toate premizele bifării unui eveniment anost, de pace și prietenie între Galați și Cahul. Pixurile erau pregătite, iar șampania era deja pusă la rece.
Din senin, un tînăr iese în față și aruncă sec acuzația că directorul Muzeului de Istorie a fost securist. Și că nu e posibil ca astfel de persoane să participe la astfel de evenimente.
E un securist. Un turnător la securitate! Vreau să fie demis, ce facem? Lucrăm cu securiști? Am depus petiție și la CJ și la ANI. Sunt angajat la muzeu, sunt restaurator, de 9 ani. Legea lustrației în România a fost votată în 2012, dar sunt securiști în diferite instituții, suntem conduși de securiști, nu mai vreau asta, ei sunt în diferite instituții publice din țară.
Marian Scripnic către primarul din Cahul: “Voi acolo vă luptați cu comuniștii, noi aici ne luptăm cu securiștii”
Adevărul spus de Marian Scripnic a părut să-i deranjeze pe mulți dintre cei prezenți. Nu a negat nimeni acuzele (n.r. e de notorietate faptul că directorul Muzeului de Istorie, Cristian Căldăraru, a colaborat cu securitatea, sub numele de cod Călugărul) dar s-au găsit cîteva voci să-i reproșeze “că nu e momentul”.
E adevărat că tînărul angajat al Muzeului de Istorie a “stricat” minunatul eveniment. Dar pe de altă parte cînd ar fi (vreodată) momentul să le spui oficialilor că se înconjoară și promovează astfel de indivizi?
Și dacă tot vorbim de stricat momentul. Putem considera că la fel de vinovați sînt cei din PSD. Căci pînă la urmă cu ajutorul PSD a ajuns Căldăraru director al muzeului. Păi cînd te înconjori de turnători la securitate și vin unii și-ți trîntesc adevărul în față, oare nu e un act de ipocrizie s-o dai cu “nu e momentul”?
Directorul Căldăraru nici nu neagă, dar nici nu pare să regrete prea mult. Un fleac, m-au julit c-o notă informativă
După eveniment a simțit nevoia și Cristian Căldăraru să vină cu ceva explicații. Ușor cam patetice și cusute cu ață roșie. Căldăraru a recunoscut că a fost nevoit să semneze un angajament la Securitate, sub numele de cod ”Călugărul”, dar a ținut să bage placa aia cum că notele informative date (între 1977 și 1988) nu i-au afectat pe cei la care trebuia să facă referire.
Problemele pe care el le ridică nu contest că nu ar fi reale, numai că acel proces care nu este încă terminat i-a dat dreptul lui să facă circul pe care l-a făcut astăzi. Eu am atacat în instanță decizia acum un an și este la Înalta Curte. În timpul cît am făcut armata, am fost arestat la întoarcere din concediu, dus în comenduirea garnizoanei din Galați. Două zile am stat, mi s-a dat drumul acasă, fără explicații, doar atît scria pe hîrtia pe care am primit-o: nerespectarea însemnelor militare ale superiorilor. Am semnat, aveam nume de cod Călugărul. De fiecare dată am spus că nu am auzit vorbindu-se și sunt aceste lucruri la dosar, nu am auzit ca x sau y să fi vorbit împotriva partidului sau ordinii sociale, a spus Cristian Călădaru.