Am cîțiva vecini extraordinari cărora, dacă i-aș vedea înecîndu-se în Siret, m-aș grăbi să le dau o bîtă în cap, ca să fiu sigur că vor mai ieși la suprafață doar făcînd pluta în fața scafandrilor. Îi stimez și apreciez pe acești vecini ai mei pentru că fața lor mă inspiră la noi și noi înjurături pe care nu le pot reproduce la această oră. Sînt vecinii perfecți, pe care i-aș muta cu mare drag în județul Brăila, ca să cerșească ajutoare sociale de la dl. Gheorghe Bunea Stancu.
De ce îmi iubesc atît de tare vecinii? Păi, pentru că, de pildă, mulți dintre ei obișnuiesc să arunce tot soiul de chestii în WC, în chiuvetă, în cadă și, de regulă, pe oriunde există o cale de scurgere a apei. Nu știu dacă este adevărat, dar odată cică de pe țeava de scurgere a blocului în care locuiesc a fost scos un TIR, de s-au crucit vidanjorii de la Apă Canal. Astăzi, iarăși s-a înfundat scurgerea la mine la bloc. Iar șeful de scară a ținut să avertizeze populația scriind următorul anunț: “Atenție. Scurgerea apei menajere la subsol este înfundată. 31.08.2013” (vezi foto). La 3-4 ore după postarea acestui anunț de maximă importanță pentru locatari, a apărut următoarea replică de chinogramă: “Avem șef de scară???”
Ați înțeles: important nu era ce anume trebuie făcut, cum să strîngem bani pentru a rezolva problema care afecta întregul bloc, ci ce anume face șeful de scară. Șef de scară care nu este remunerat în nici un fel, adică nu îl plătesc locatarii din banii lor. Dar pretențiile sînt cît casa (ca să nu zic cît blocul), căci românii s-au obișnuit să stea cu rînza în fotoliu și să aștepte să le ridice alții balega din sufragerie.
Trăiesc într-un bloc cu oameni care au emigrat din Rai (foto)
-->