Unde sînt cozile de altă dată? Ălea la care întîi îţi ocupai locul la rînd şi abia după aia întrebai “la ce se stă”.
Erau experienţe de neegalat. Socializarea era la cote maxime. Apropierea interumană era întreruptă doar de coturile pe care le dădeai ca să nu fii călcat în picioare.
Uitaţi-vă bine la oamenii ăştia şi spuneţi-mi dacă sînt sănătoşi. Poza e făcută azi dimineaţă pe o vreme în care nu-ţi venea să dai afară nici cîinele vecinei.
Cam cum trebuie să-ţi clocotească comunismul în creieri ca să-ţi vină cheful să te aşezi la ditamai coada? Ce nevoie urgentă trebuie să te convingă să stai ca idiotul atîtea minute în frig? Chiar aşa, la ce credeţi că stăteau la coadă aceşti cetăţeni destoinici? La pîine? Ei bine nu, la ziare. Pe bune. Toţi nenea ăştia, pentru care internetul este o chestiune ezoterică, stau la coadă la un chioşc de ziare. Asta e! La aşa cititori, aşa ziare.
Statul la coadă – sport naţional
-->