Un bun primar are o strategie pentru orașul pe care-l păstorește. Și pe lîngă asta, reușește să atragă investiții.
Un primar care-și face cît de cît treaba are grijă să gestioneze bine resursele pe care le are la dispoziție. Și să cheltuie pe ce trebuie banii pe care-i are. Un primar care se respectă face pe dracu-n patru și se ocupă macar de cele trei, patru obiective pe care le-a promis în campania electorală. Sau se răzgîndește brusc la începutul mandatului (văzînd că-i prea greu pentru el, că nu e în stare), dar face altele. Mai modeste, mai de nasul lui, dar le face.
Ei bine, un primar prost nu e nici măcar în stare să cheltuie banii de investiții. E adevărat, așa e peste tot în lumea asta. Primarii catastrofă risipesc milioane de euro pe tot felul de gale și luminițe și rămîn la finele anului cu banii de investiții necheltuiți. Cum este și cazul Galațiului administrat de Marius Stan. Ia uitați-vă aici cum explică Stan că a rămas cu bani în pușculiță. “Nu e niciun fel de nenorocire. S-a întîmplat! Era ideal să cheltuim toți banii. (…) Am avut probleme. Proceduri. Licitații. Sînt lucruri care se întîmplă peste tot în lume. Nu e o tragedie!”, ne lămurește nonșalant Marius Stan.
De acord. Mai apar probleme. Sînt proceduri și licitații. Dar ceea ce nu pare să înțeleagă Marius Stan e că tocmai așa se deosebește un bun administrator de unul incompetent. Și mă tem că e o trategie. Nu greacă, ci pur românească. Cînd ești sărac și investitorii nu prea trag pe la tine prin oraș, să nu fii în stare să cheltui măcar banii pe care-i ai? Păi dacă nici asta nu e tragedie administrativă, atunci ce mai e?