Mare adunare, mare, sâmbătă, la balta Zătun, acolo unde a fost organizat primul concurs de pescuit pentru femei din acest an. Competiţia s-a numit “Cupa primăverii” şi a adunat la linia de start, cu undiţele pregătite şi momeala în cârlig, 57 de gălăţence. Un număr impresionant, dacă ne gândim că nu avem şansa, în fiecare zi, să vedem o doamnă cu undiţa în baltă!
Iată ce a spus şi preşedintele Consiliului Judeţean, unul dintre organizatorii “celei mai mari competiţii pescăreşti pentru doamne şi domnişoare”.
“Spre bucuria noastră numărul pasionatelor de pescuit care au participat la acest concurs este de două ori mai mare faţă de anul trecut. Această frumoasă competiţie a arătat că doamnele şi domnişoarele din Galaţi iubesc pescuitul, iubesc relaxarea în aer liber. Vremea a fost excelentă pentru pescuit. Vom organiza această competiţie în fiecare primăvară”
Tradiţie cu forţa
Ne-am ales, aşadar, cu o tradiţie la Galaţi. În fiecare primăvară, doamnele şi mai ales domnişoarele vor fi chemate să prindă peştii cu undiţa. După ce, bineînţeles, s-au antrenat tot anul. Şi, cine ştie, poate în anii următori vom avea parte şi de capturi impresionante, pentru că anul ăsta cel mai mare peşte prins a avut doar puţin peste 600 de grame.
E drept, Galaţiul este cunoscut în toată ţara ca oraşul în care toată lumea mănâncă peşte. Deşi, dacă te duci la un restaurant şi ceri peşte, s-ar putea să rămâi cu buza umflată. De aici, poate, şi ideea unei competiţii anuale de pescuit. Să ne întoarcem la origini!
Intrarea, moca
Singura veste bună a fost eliminarea taxei de la faţa locului. Intrarea la balta Zătun e destul de scumpă, se plâng gălăţenii, dar pentru participanţii la competiţie nu a existat nicio taxă. Să nu ziceţi că nu primiţi nimic gratis! Başca, primele cinci locuri, cu capturi de la 2,5 kg în jos (peşti prinşi în 3 ore şi jumătate) au mai primit şi diverse premii. Undiţe, lansete, dar şi nişte vouchere pentru intrarea şi pescuitul în balta Zătun.
Bonus, s-a dat premiu special şi copilului care a prins cel mai mare peşte. Aşa că un puşti a prins în cârlig o vietate de 400 de grame şi dus a fost.
Şi, pentru că o zi pe malul bălţii se termină întotdeauna cu mâncare, participantele, dar şi însoţitorii, au fost serviţi cu o veritabilă ciorbă de peşte, făcută la “botul calului”, cum s-ar zice. Deşi, mai corect ar fi aripioara peştelui. Hai, la mai multe!
